Frontiera romană din Dobrogea

Ca urmare a războiului dacic, Traian reface din temelii sistemul de apărare, așezând legiunea V Macedonica la Troesmis. Cu puține schimbări, cea mai importantă fiind mutarea legiunii V Macedonica în Dacia la Potaissa, frontiera Dunării de Jos a funcționat până la atacurile goților de la mijlocul secolului al III-lea. Odată restabilită situația prin acțiunile lui Claudius II și Aurelian, începe încet o operă de reconstrucție a fundamentis a fortificațiilor din noua provincie Scythia, atestată arheologic și epigrafic. Întreaga acțiune durează până la sfârșitul domniei lui Constantin cel Mare, când sursele literare, în primul rând Notitia Dignitatum, și cele epigrafice înregistrează o organizare militară cu totul diferită de cea anterioară. Niciuna dintre unitățile atestate acum nu provine din vechile unități, cu excepția legiunii XI Claudia pia fidelis, care continuă să aibă sediul principal la Durostorum. Cu puține excepții, frontiera Dunării de Jos rezistă până spre mijlocul secolului al V-lea, când o mare parte dintre fortificații sunt distruse de atacurile hunilor.