Noviodunum
Isaccea (Noviodunum – Ptol. III 10, 2; ItAnt 226, 1; TP VII, 4; ND, Or. 39, 25, 32-33; GeogrRav IV, 5, 47; AmmMarc 27, 5, 6; Procop. De Aed. 4, 11; Hierokl. 637, 13; Iord. Get. 35)
Localizare: jud. Tulcea (RAN 159696.05, TL-I-s-A-05804)
Situl este amplasat în La Pontonul Vechi (Cetate, Eski-kale), la 2,5 km nord-est de oraşul Isaccea, pe malul drept al Dunării.
În castrul de flotă, sediul principal al classis Flavia Moesica (ISM V 273, 281), au fost identificate numeroase inscripții, ştampile ale flotei (ISM V 283), ştampile ale legiunii V Macedonica (ISM V 284), precum și o inscripție care atestă un miles legionis I Italicae (ISM V 271). Este, de asemenea, atestat și un fost signifer al legiunii XI Claudia pia fidelis (ISM V 276).
Aşezarea civilă, probabil o civitas sau un vicus Noviodunum (ISM V 233), devine municipium Noviodunum, cândva la începutul sec. III p.Chr. sau chiar mai devreme, pe timpul domniei comune a lui Marcus Aurelius și Commodus (177-180). În mai multe inscripţii refolosite în fortificaţia târzie de la Halmyris este atestat un vicus classicorum, un sat al marinarilor. Acestea au fost probabil aduse de fapt din apropiere de Noviodunum, locul de staţionare al classis Flavia Moesica.
Din punct de vedere arheologic se cunoaște fortificația romană târzie, de formă trapezoidală, înconjurată de mai multe șanțuri de apărare, sediul principal al legiunii I Iovia Scythica (ND, Or. 39, 32-33; IGLR 266) și al unei formațiuni auxiliare, milites primi Constantiniani (ND, Or. 39, 25). Incinta nordică, în mare parte, se află astăzi sub apele Dunării. Aceasta se păstrează subacvatic pe o lungime de aproximativ 200 m, iar zidurile având o grosime de 3 m, fiind prevăzută cu 7 turnuri semicirculare (sau în formă de U). Incinta sudică este cea mai vizibilă, având dezvelite prin săpătură trei turnuri, unul de colț, în formă de evantai, unul intermediar, în formă de potcoavă, și cel median, bastion rectangular de dimensiuni impresionante (peste 35 m lungime și patru piloni de susținere a suprastructurii interioare). În 2011 a fost identificată pe malul Dunării o nouă bazilică paleocreștină (sf. sec. V – sec. VI p.Chr.), situație așteptată pentru un oraș unde funcționează un sediu episcopal în sec. VI p.Chr.
Situl este suprapus de fortificațiile medievale ale Isaccei, dintre care cea mai vizibilă este fortificația otomană.
Între 2000-2004, 2005-2008, 2009-2011 la Noviodunum s-a desfășurat un proiect complex (The Noviodunum Archaeological Project) de topografie, cercetări geofizice și periegheze urmărind structura defensivă și locuirea din așezarea civilă a orașului, cu participarea Kris Lockyear, Adrian Popescu, Timothy Sly (University College London, University of Cambridge University, University of Southampton).
Demersurile noastre în acest sit s-au concentrat, ca în multe cazuri, pe realizarea unui model foto 3D prin prelucrarea fotografiilor orto și oblice. De asemenea ne-am concentrat pe studiul amănunțit al bibliografiei referitoare la planurile și săpăturile efectuate la Noviodunum.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01
Bibliografie
TIR L 35, p. 53-54; Al. S. Stefan, Noviodunum. Studiul de foto-interpretare arheologică, BMI 1, 1973, 3-14; Suceveanu 1977, 59-61, nr. 3; I. Barnea, Al. Barnea , Al. 1984, Săpăturile de salvare de la Noviodunum, Peuce 9, 97-105; G. Simion et alii, Ensemble funéraire de la nécropole tumulaire de Noviodunum (Isaccea), Dacia, S.N. 38-39, 1994-1995, 121-149; Zahariade, Gudea 1997, p. 81, nr. 50; Gudea 2005, p. 458, IV. nr. 50; Lockyear, K., Sly, T., Popescu, A., The Noviodunum Archaeological Project 2000-2004: Results and conclusion from the pilot seasons, Peuce, s.n., III-IV, 2005-2006, 121-158; Lockyear, K., Popescu, A., Sly, T., Rome and Byzantium on the Danube: The Noviodunum Archaeological project 2005-2008, Archaeology International 11, 2007/2008, 45-48; Apostol, V., The “large towers” of Roman Dobruja, Caietele ARA 3, 2012, 81-95; Stănică, A., Topoleanu, F., Bilavschi, G., Adamescu, A., Noviodunum. Bazilica 2, CCA 2012 (2013), p. 72-73; Topoleanu, F., Stănică, A., Mocanu, M., Nuțu, G., Ionescu – Preotu, C., Eftimie, D., Pascu, M., Drăgan, A., Noviodunum Bazilica 2, CCA 2016 (2017), p. 70-72; Fl. Matei-Popescu, Vicus Nov(iodunum) and vicus classicorum: On the origins of the municipium Noviodunum, Ancient West and East, 15, 2016 (Volume dedicated to Professor Alexandru Avram to celebrate his 60th birthday), 213 – 222.