Sit complex, situat pe malul drept al Dunării, pe dealul Muzait, la aprox. 5 km nord-est de satul Dunăreni. Accesul se realizează pe drumul DJ 223 și DC 51.
Au fost identificate o așezare getică, un castru de formă rectangulară (dimensiuni: 160 x 125 m), căruia i se adaugă încă o fortificație de dimensiuni mai reduse (aprox. 70 x 40 m). Castru roman (sec. II – III p.Chr.), fortificație romană târzie și romano-bizantină (sec. IV -VII p.Chr.). Prima fortificație pare să dateze din vremea lui Traian, legată de bellum Dacicum.
În perioada Principatului, castrul auxiliar a fost ocupat de cohorta IV Gallorum (ISM IV 169), iar după anul 114 de cohors I Cilicum milliaria (ISM IV 172, 184, 202). Au fost descoperite ştampile ale legiunilor I Italica şi XI Claudia. Planul complet nu a fost încă restituit.
În epoca romană târzie fortificația a fost reconstruită, fiind semnalată aici staționarea unui cuneus equitum scutariorum. Au fost dezvelite parțial zid de incintă (realizat în opus caementicium, opus incertum, opus caementicium incertum și opus quadratum din blocuri de calcar), cu grosime de cca. 2 m, două porți și 7 turnuri de formă rectangulară. În structura incintei romane târzii au fost folosite numeroase spolia, majoritar stele funerare provenind din necropola romană timpurie. Intra muros, în diferite puncte ale perimetrului fortificației romane târzii, au fost identificate diverse structuri de locuire, între care un edificiu roman timpuriu, de mari dimensiuni, dezafectat cu ocazia reconstruirii curtinei din secolul al IV-lea p.Chr. pe latura de sud a ariei fortificate, material ceramic, opaițe și piese monetare, care acoperă cronologic întreaga durată de existență a fortificației romane de la Sacidava (sec. II – începutul sec. VII p.Chr.). Au fost identificate arheologic 12 faze constructive, între care 10 aparțin epocii Dominatului, inclusiv din vremea lui Iustinian, până în primele decenii ale sec. VII p.Chr.
Cercetări arheologice sistematice au avut loc între anii 1969 și 1982, fiind reluate în ultimii ani de un colectiv MINAC. Planul cel mai cuprinzător al sitului și interpretări arheologice pertinente au fost publicate de Al. S. Ștefan în urmă cu mai bine de două decenii.
Investigațiile noastre au constat în realizarea unui model digital al terenului și a unor fotografii oblice de ansamblu din care se pot extrage informații utile pentru cadastru și pentru monitorizarea stării de conservare a sitului.
Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01
TIR L 35, p. 40; 63; Scorpan, C., Rezultate ale săpăturilor arheologice de la Sacidava, Pontica 10, 1977, 229-251; Zahariade, Gudea 1997, 78, nr. 36; Gudea 2005, 443-446, nr. III. 36; Nicolae 2013, p. 165; Ștefan, Al. S., Sacidava (Constantza, Roumanie), Archéologie aérienne en Roumanie, numéro spécial double de photo-interprétation, 1986, 1 et 2, Paris, 1987, 73-88; Panaite, Adriana, Miu (Bem), Carmen, Roman roads identified on aerial and satellite images within the territory of the city of Tropaeum Traiani (Moesia Inferior), Dacia, N.S. 55, 2016, 201-220 (209 fig. 1-3).