Frontiera romană din Dobrogea: 12. Dinogetia

În foarte bună stare de conservare, fortificația romană târzie are 1.2 ha și o formă trapezoidală, cu 14 turnuri (în formă de potcoavă/ U și evantai), poartă monumentală la Est și secundare la Nord, Vest (ultimele dezafectate ulterior). Exteriorul incintei degajat în cea mai mare măsură, integral pe laturile de Sud, Vest și Nord-Vest. Au fost identificate străzi, ansambluri de locuit (între care o domus de 28 x 19 m, care trebuie să fi aparținut comandantului garnizoanei în sec. IV), depozite, praetorium/ principia romană târzie – edificiu cu funcționalitate și moment de ridicare neclare, basilica din sec. V-VI p.Chr., terme din sec. III-IV (25 x 15 m), aflate la 100 m S de cetate, au fost cercetate și conservate. Mai multe faze constructive documentate pentru epoca Dominatului: 1. sf. sec. III – sfârșitul domniei lui Valens (378), cu refaceri importante în ultimii ani ai domniei lui Constantin cel Mare, continuate de Constantius II; 2. sfârșitul sec. IV – sfârșitul sec. V (prima parte încheiată înainte de jumătatea sec. V); 3. epoca împăraților Anastasius-Iustinian (491-565), până la invazia kutrigurilor (559); 4. ultimele decenii ale sec. VI – începutul sec. VII, fără sfârșit violent (abandon). În sec. X – XII, în perioada medio-bizantină, s-a constatat o locuire în bordeie care suprapune cetatea romană, având și o biserică de mici dimensiuni în centrul fortificației.