Castrul și așezarea romană de la Sutor

Rezultatele cercetărilor arheologice recente și importanța acestora

Sutor - scurtă introducere

Cercetarea arheologică preventivă este absolut necesar să fie realizată în faza de proiectare, anterior derulării oricărui proiect de investiții care afectează un sit, indiferent de mărime sau de datare. Ca atare, situl de la Sutor este cercetat în prezent cu ocazia lucrărilor de infrastructură pentru “Autostrada Transilvania”. Aceste cercetări au fost începute în 2021 scoțând la iveală multiple elemente ale așezării civile dezvoltate în jurul castrului roman.

Primele informații relevante cu privire la sit au fost colectate de către K. Torma în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De atunci, tot ceea ce ține de castrul și așezarea civilă de aici a rămas învăluit în mister până spre finalul anilor ’60, moment în care, câteva monumente votive au fost recuperate din arealul presupus al sitului.

Cercetările arheologice sistematice au început în anul 2001 și au continuat de atunci, cu câteva întreruperi. Cu toate că în perioada 2006-2008 au fost trasate secțiuni cu scopul de a stabili poziția și dimensiunile castrului, de abia în 2012 majoritatea structurilor sale interne, cât și un prim castru mai mic din lemn, au putut fi observate în urma unor prospecțiuni geofizice. Cu toate acestea, cercetarea arheologică preventivă a acestui sit, asemeni oricăruia care este afectat de un proiect mare de investiții, se realizează în faza de execuție a proiectului și nu, așa cum este firesc, în faza de proiectare.

Rezultatele prezentate sunt o sinteză a cercetările arheologice din situl roman de la Sutor desfășurate în intervalul 2001 – 2021.

Istoricul cercetărilor arheologice de la Sutor

Primele mențiuni referitoare la prezența unei fortificații romane la Sutor în conexiune cu drumul roman Napoca – Porolissum provin încă de la finalul secoului al XIX-lea când K. Torma descrie situația arheoologică din zona Zimbor, puținele date referitoare la situația din teren acumulată în timp fiind sistematizate abia la finalul anilor ’90 într-un studiu referitor la granița Daciei însă amplasamentul exact al castrului de aici a fost presupus doar în lipsa unor cercetări punctuale. Începutul anilor 2000 au dus la identificarea cu certitudine a castrului urmată de o nouă etapă a cercetărilor care au avut în vedere cartarea structurilor arheologice prin mijloace non-invazive, acestea din urmă dovedindu-se a fi extrem de utile în cazul de față. Cu această ocazie a putut fi stabilită în linii mari structura generală a sitului putând fi emise primele supoziții legate de rolul pe care atât fortificația de aici, dar și așezarea civilă adiacentă l-ar fi putut avea la nivelul provinciei Dacia Porolissensis.

Cercetările arheologice reluate în 2021

Cercetările arheologice preventive de la Sutor au debutat în anul 2021, fiind prilejuite de începerea lucrărilor de infrastructură realizate în vederea construirii „Autostrăzii Transilvania”. Astfel, începând din luna februarie, au fost efectuate 16 sondaje de control de-a lungul ductului autostrăzii pentru a stabili impactul pe care lucrările de construcție l-ar putea avea asupra patrimoniului arheologic din zonă. Deoarece elementele defensive ale castrului pe latura sa de este erau în pericol să fie afectate de lucrările de construcție s-a realizat o secțiune suplimentară având dimensiunile 64 x 4 m, trasată perpendicular peste incinta de piatră a castrului.

Castrul

Datorită nivelului ridicat al pânzei freatice din această zonă a sitului, secțiunea a fost lărgită cu 10 m către capătul său vestic pentru a asigura stabilitatea profilelor secțiunii, lucru care a permis o mai bună documentare a elementelor defensive ale fortificației romane. Cu această ocazie au putut fi sesizate mai multe aspecte stratigrafice și de organizare a sistemului defensiv al castrului. Astfel, am putut constata că avem de-a face cu două faze de piatră ale castrului, în prima fază sistemul defensiv fiind compus dintr-un șanț amplasat în apropierea incintei de piatră, iar în faza a doua zidul a fost prevăzut cu două șanțuri de apărare, distanța dintre primul șanț și zidul de incintă fiind puțin mai mare, noul șanț tăind parțial vechiul șanț, care a fost scos din folosință cu această ocazie. Totodată, absența oricăror alte contexte arheologice romane surprinse în această secțiune ne sugerează faptul că în jurul castrului s-a instituit o „zonă tampon”, cu rolul de a delimita spațiul civil de cel militar. În aceste condiții, pentru a asigura integritatea castrului, la inițiativa colectivului Institutului de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca s-a propus modificarea inelului de urcare/coborâre de pe autostradă pentru a nu suprapune vreun element al sistemului defensiv al fortificației romane de aici, prin micșorarea cu 10 metri spre interior a circumferinței acestui.

Vicus-ul

Odată rezolvată problema protejării castrului, atenția noastră s-a mutat asupra zonei civile, surprinsă la est de fortificația romană, unde s-au concentrat marea majoritate a cercetărilor arheologice preventive din anul 2021. În urma primei etape a cercetărilor, cele 16 sondaje realizate au relevat prezența unui nivel arheologic roman, reperat la diferite adâncimi, ce se întinde pe întreaga suprafață ce urma a fi amenajată în vederea lucrărilor de construcție. Prin urmare, în ce-a de-a doua etapă s-a trecut la cercetarea în suprafață, fiind realizate 3 suprafețe care au venit în completarea primelor sondaje, acoperindu-se astfel întreaga zonă ce urma să fie afectată de lucrările de construcție, însumând o suprafață de 11.687 m² răspândită neuniform în cadrul sitului (Planșa 3).

În urma acestor cercetări s-a constatat că vicus-ul militar de aici a avut cu certitudine cel puțin două faze, de lemn și respectiv de piatră. Cu toate acestea, până în momentul de față nu putem sincroniza fazele documentate în castru cu cele din vicus, o datare absolută a respectivelor faze rămânând un deziderat în acest moment al cercetărilor.

Ceea ce s-a reușit, totuși, a fost înregistrarea evoluției continue a vicus-ului de-a lungul fazei de lemn și până în faza de piatră. Au putut fi documentate astfel structuri de lemn de mari dimensiuni, de tip hală, cu pereți din bârne de lemn și, probabil chirpici, prezentând la interior aliniamente de gropi de par cu rol în susținerea acoperișului, realizat probabil din materiale perisabile, dată fiind absența materialului tegular. Cel de-al doilea tip identificat este reprezentat de o structură rectangulară de dimensiuni mai mici, a cărei pereți au fost ridicați pe o talpă de pietriș, prezentând la interior ziduri de compartimentare ce împart structura în 6 încăperi. Al treilea tip sensibil mai complex, prezentând o bază de piatră pentru portic ce era orientat spre drum, iar restul clădirii compunându-se doar din bârne și aliniamente de pari. Aferente fazei de piatră au fost documentate ruinele unor clădiri cu zid de piatră ce suprapuneau structurile precedente din lemn. Acesta este și cazul termelor civile identificate și cercetate în întregime cu această ocazie. În acest sector a putut fi documentat un strat de arsură, anterior construirii termelor, pe care l-am interpretat ca o operațiune de nivelare și curățare a terenului, executată în vederea construirii băilor publice.

Termele

În cadrul termelor, de asemenea, am putut identificat mai multe faze de construcție și modificări în compartimentarea sa interioară. Din punctul de vedere al cronologiei relative, am putut identifica 4 faze de utilizare, structura și funcționalitatea celor 12 camere fiind în continuă schimbare, după cum se întâmplă în general în cazul construcțiilor de acest tip (Planșa 4). Analiza materialului numismatic recuperat din terme prezintă două spectre monetare diferite; primul fiind caracterizat de o abundență a monedelor datate în timpul lui Septimius Severus și puse in legătură cu fazele II și III ale clădirii, iar cel de-al doilea spectru monetar grupează monede mai târzii din vremea lui Elagabalus și Severus Alexander. Perioada de funcționare a termelor poate fi împinsă astfel până spre mijlocul secolului III p. Chr., reprezentând prin urmare cele mai târzii terme civile cunoscute în Dacia.

Cercetarea drumurilor și detalii despre economia vicus-ului

În cadrul vicus-ului au mai fost identificate în 2021 două segmente de drum roman ce se intersectează în imediata vecinătate a așezării civile de la Sutor. Primul segment, ce ocolea castrul pe la sud, reprezintă drumul imperial ce ducea de la Napoca la Porolissum, iar cel de-al doilea reprezintă drumul care lega castrul de la Bologa de cel de la Sutor, unindu-se la Sutor cu drumul imperial, care continua de aici spre Porolissum. Ambele drumuri erau cunoscute în literatura de specialitate, dar nu fuseseră identificat în teren până în 2021 (Planșa 5).

Tehnica de construcție a celor două drumuri este vizibil diferită, folosindu-se, în cazul drumului Bologa-Sutor, un amestec de piatră provenită din mai multe cariere diferite. Această tehnică pare să fie similară cu cea folosită la construirea unor clădiri datate in faza a doua de piatră a vicus-ului, ceea ce sugerează o diferență cronologică intre cele două artere rutiere. Dintre acestea, cel mai timpuriu pare să fie drumul Napoca–Porolissum, construit probabil în primii ani ai provinciei, așa cum stâlpii miliari de la Aiton și Mera par să o dovedească. Pe criterii stratigrafice și pe baza unor artefacte provenite din contexte contemporane drumului Bologa-Sutor s-a putut stabili construirea drumului cândva spre mijlocul secolului II p. Chr. Prezența celor două drumuri și a intersecției lor în vecinătatea vicus-ului militar trebuie să fi făcut din această așezare un important centru militar și economic.

Importanța economică pe care vicus-ul trebuie să o fi exercitat în zonă este sugerată și de identificarea unui areal meșteșugăresc, situat spre limita nordică a așezării. Aici au fost identificare urmele mai multor cuptoare de ars ceramică. Unul dintre acestea, cercetat în anul 2021, avea formă circulară, prevăzut cu un grilaj radial susținut de un pilon centrat (Planșa 6).

Analiza materialului arheologic din interiorul cuptorului ne-a indicat faptul că avem de-a face cu un cuptor de ars vase ceramice, care a fost scos din funcțiune la un moment dat și refolosit ca groapă menajeră. Din interiorul său a putut fi recuperată o cantitate impresionantă de materiale arheologice ce constau în fragmente de vase ceramice, opaițe și statuete de teracotă. Atât gradul de fragmentare al materialelor, cât și marea lor varietate au pledat pentru ipoteza reutilizării cuptorului ca groapă menajeră. Datorită condițiilor meteorologice ce au dus la inundarea completă a suprafeței excavate, restul atelierului și celelalte cuptoare conturate în teren nu au mai putut fi cercetate, iar sistarea lucrărilor de construcție a amânat cercetarea acestor complexe pentru anul următor.

Cercetările preventive de la Sutor au fost reluate în vara acestui an. Datorită reproiectării planului autostrăzii, realizată spre finalul campaniei din anul trecut, a fost necesară, încă de atunci, realizarea unui plan predictiv GIS, bazat pe datele culese în acel an, pentru a stabili principalele zone în care nivelul arheologic se afla în pericol de a fi afectat de lucrările de construcție. Prin urmare, unitățile de excavare de anul acesta au fost amplasate pe baza acestui plan pentru a verifica gradul de precizie al modelului de predictibilitate GIS și pentru a stabili, totodată, gradul de impact al lucrărilor de construcție asupra patrimoniului arheologic (Planșa 7).

Cercetările arheologice din 2022

Într-o primă fază, au fost realizate 4 sondaje de control in marginea sudică și estică a suprafeței ce urmează a fi afectată de lucrările de construcție. Cele patru sondaje au fost realizate în zone unde nivelul de cultură arheologică se conturează mai jos, pe la adâncimea de cca. 1,70 m. În cadrul lor a putut fi surprinsă limita așezării, urmele activității umane fiind destul de reduse, cuprinzând urmele unor bârne de lemn și gropi de par, alături de variate alte gropi cu un posibil rol menajer. Dintre acestea s-au evidenția o serie de gropi ce par a fi fost inițial utilizate ca puțuri de scoatere a apei. Acestea au o formă de pâlnie în profil, îngustându-se pe măsură ce se adâncesc. Fundul acestora nu a putut fi cercetat datorită nivelului ridicat al pânzei freatice, care a dus din nefericire la inundarea complexelor.

Cea de-a doua etapă a cercetărilor de anul acesta a presupus redeschiderea Suprafeței 2, începută anul trecut și rămasă nefinalizată, alături de alte două suprafețe numite convențional Suprafața 2A și Suprafața 2B, reprezentând extensii ale suprafeței vechi, amplasate la vest și respectiv la est de Suprafața 2. Dintre acestea, prima suprafață supusă atenției noastre a fost Suprafața 2B. În cadrul acesteia au fost identificate mai multe structuri de lemn, similare cu cea identificată în anul 2021, de foarte mari dimensiuni, din care s-au putut observa urmele bârnelor de lemn și a gropilor de pari care au făcut parte din structura construcției (Planșa 8).

Din loc în loc au mai fost identificate gropi menajere și alte posibile fântâni. În zona centrală a Suprafeței 2B a mai fost identificată o clădire de piatră cu plan rectangular a cărei ziduri, din păcate, s-au păstrat doar la nivelul fundației, care era alcătuită din piatră spartă de carieră așezată pe o bază de pietriș cu rol în drenajul apei. Pentru a facilitat cercetarea clădirii, întreaga sa suprafață a fost împărțită în 36 de carouri (Planșa 8/C).

Funcționalitatea clădirii nu a putut fi stabilită până în momentul de față. Dimensiunile sale mari, amplasarea în cadrul vicus-ului și alinierea la drumul Bologa-Sutor ne îndeamnă să credem că avem de-a face cu o clădire publică, probabil cu rol de depozit, așa cum de altfel par să fie și restul structurilor de lemn identificate în zonă. Cronologic, structura în cauză poate fi amplasată în timpul fazei de piatră a așezării, ea suprapunând o mai veche clădire de lemn al cărei plan pare să-l fi urmat parțial, preluând cel mai probabil și funcționalitatea clădirii de lemn pe care a înlocuit-o. Tot în cadrul acestei clădiri, dar cu o datare anterioară fazei de piatră, au fost identificate două cuptoare de ars ceramică, identificate cu numerele de context 2582 și 2684 (Planșa 8/A-B).

Cuptoarele 2582 și 2684

Cuptorul 2582 a fost dezvelit în caroul A’5 având gura de alimentare orientată către sud-est, aceasta din urmă fiind surprinsă în caroul A’4. Cuptorul are dimensiunile puțin mai mari față de cel identificat anul trecut, cu un diametru de 1,87 m, prezentând o tehnică de construcție ușor diferită. El are o formă circulară cu un grilaj radial, prevăzut cu un picior de sprijin pe mijloc, de formă ovală în plan și gol pe dinăuntru, permițând astfel o mai bună circulație a aerului cald în interiorul cuptorului (Planșa 9).

Materialul arheologic recuperat din interiorul său constă în principal în fragmente de vase ceramice, ce urmează a fi prelucrate după finalizarea cercetărilor arheologice din teren. Întrucât materialul din interiorul cuptorului nu a fost momentan analizat în detaliu este greu de spus dacă avem de-a face cu o șarjă păstrată in situ sau cu un cuptor dezafectat și transformat ulterior într-o groapă menajeră, așa cum observațiile preliminare asupra materialului par să indice.

Cel de-al doilea cuptor, purtând numărul de context 2684, a fost identificat sub martorul dintre casetele B1-C1. Acest cuptor are o stare de conservare mult mai precară, dat fiind faptul că unul din zidurile de compartimentare ale clădirii de piatră taie cuptorul pe lungime, distrugându-l parțial, împreună cu gura sa de alimentare ce pare să fi fost orientată spre nord-vest. Cuptorul are o formă circulară în plan, de dimensiuni mai reduse față de cuptorul 2582. La interior pare să fi avut un grilaj radial ce se sprijinea pe un picior central, tot gol pe dinăuntru pentru o mai bună circulație a aerului cald, dar rectangular în plan (Planșa 10).

Materialul arheologic recuperat din interiorul său este destul de sărăcăcios, date fiind distrugerile cauzate la momentul construirii fazei de piatră. Din punct de vedere al cronologiei relative nu se poate preciza dacă aceste cuptoare au funcționat în cadrul structurii inițiale de lemn sau dacă sunt anterioare acesteia. Cert este că la momentul construirii fazei de piatră acestea nu mai funcționau, ele conturându-se sub nivelul fundației clădirii de piatră, care de altfel și suprapune unul dintre cuptoare.

Drumul Bologa - Sutor

Tot în cadrul cercetărilor actuale din Suprafața 2B a mai fost curățat parțial un segment din drumul Bologa-Sutor, care a fost și secționat în câteva puncte pentru a-i verifica structura. Din această perspectivă, drumul mai sus menționat, este construit utilizând piatră adusă din mai multe surse. Drumul este clădit peste stratul vegetal antic, parțial îndepărtat, peste care este amplasat nucleus-ul format din pietre de carieră de dimensiuni medii așezate oblic pe cant, spina drumului fiind realizată în aceeași tehnică dar din pietre de dimensiuni mai mari. De remarcat este faptul că deasupra nucleus-ului a fost observat un alt strat format din nisip amestecat cu pietricele de râu de mici dimensiuni care reprezintă nivelul de egalizare pe care se și călca în antichitate. De asemenea, ipoteza de lucru formulată deja încă de anul trecut conform căreia artera Bologa – Sutor ar avea o datare ulterioară arterei Napoca – Porolissum funcționând din momentul construcției simultan a fost confirmată, o serie de monede databile către mijlocul secolului II p. Chr., emise în timpul domniei lui Antoninus Pius fiind documentate în stratul aferent nivelului de călcare corespunzător drumului mai sus menționat.

Cu excepția complexelor de epocă romană, care reprezintă marea majoritate a complexelor descoperite, au putut fi identificate în Suprafața 2B urmele unor locuințe de suprafață ce datează din perioada medievală timpurie. Acestea au fost identificate pe baza fragmentelor ceramice specifice epocii, recuperate din interiorul lor. Starea de conservare a acestor locuințe este precară, dată fiind dificultatea cu care acestea pot fi conturate în teren. Din câte s-a putut observa, acestea erau prevăzute cu o vatră de foc de tip pietrar, iar în colțuri putând fi observate urmele unor gropi de par provenind cu destul de mare certitudine de la structura de susținere a acoperișului clădirii. Cu privire la locuirea umană din această perioadă în acest areal, până în momentul de față, se confirmă supozițiile de anul trecut conform cărora o presupusă așezare datată în perioada medievală timpurie a exista în zona centrală a sitului. Lucrul acesta este sugerat de descoperirile de anul acesta și de cele de anul trecut, cât și de unele descoperiri sporadice din campaniile precedente din aceeași zonă, care constau în fragmente ceramice și piese metalice databile în acest interval cronologic.

Tot într-un orizont cronologic diferit pot fi încadrate și unele complexe reprezentând gropi menajere, din interiorul cărora au fost recuperate fragmente de vase ceramice preistorice. Acestea au fost descoperite sporadic atât în cadrul cercetărilor din ultimi doi ani, cât și în cadrul cercetărilor mai vechi. Din câte s-a putut observa până în momentul de față, acestea se concentrează în zona sud-estică a sitului, unde este posibil să fi existat o așezare preistorică a cărei urme clare nu au fost încă depistate, respectivele comunități făcându-și simțită prezența doar prin intermediul fragmentelor ceramice descoperite într-o serie de gropi menajere, nelipsite din cadrul așezărilor umane.

Concluzii preliminare cu privire la vicus-ul militar de la Sutor

Informațiile acumulate până în momentul de față privitoare la vicus-ul militar de la Sutor ne permit formularea unor observații preliminare. Din cele constatate până acum, putem considera că așezarea civilă asociată castrului de la Sutor s-a dezvoltat în strânsă legătură cu arterele rutiere care o tranzitează, structurile identificate în cadrul așezării fiind aliniate la cele două drumuri; amplasarea structurilor constructive fiind foarte atent studiată ceea ce conferă sitului un caracter „quasi-urban” de amenajare internă. Un detaliu frapant care ne-a atras atenția de-a lungul cercetărilor a fost absența totală a locuințelor. Din câte am putut constata până acum, toate structurile identificate reprezintă construcții de foarte mari dimensiuni, aflate în strânsă legătură cu cele două drumuri și având, cel mai probabil un caracter public. Absența locuințelor de orice fel din cadrul arealului cercetat ne îndeamnă să credem că această zonă a vicus-ului militar reprezenta de fapt o zonă meșteșugărească a așezări, prevăzută doar cu ateliere și hale de mari dimensiuni cu un posibil rol în depozitare. Pe baza sondajelor realizate in perioada 2021-2022 am putut determina parțial limitele așezării în partea de nord, est și sud. Prin urmare, cel mai probabil vicus-ul continuă către vest de-a lungul celor două drumuri mai sus menționate, unde trebuie să se afle și locuințele civile, însă din nefericire, acest areal nu face obiectul cercetărilor arheologice preventive întrucât nu se regăsește în suprafața afectată de lucrările constructive pentru Autostrada Transilvania.

Referințe bibliografice:

Sorin Cociș, Vlad-Andrei Lăzărescu, Sergiu -Traian Socaciu, Cercetările arheologice din castrul și vicus-ul de la Sutor (2001-2021), Cercetări Arheologice, Vol. 29.1, pag. 83-130, 2022, doi: https://doi.org/10.46535/ca.29.1.05
Sorin Cociș, Un nou signaculum din Dacia romană, Cercetări Arheologice, Vol. 28.2, pag. 439-446, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.2.06