Localizare: jud. Vâlcea (RAN: 172518.01.01; VL-I-m-A-09564.01)
Castru auxiliar a fost identificat pe malul stâng al Oltului, la vărsarea pârâului Clocotici în râu, pe un platou înalt, în punctul Cetate, situat la sud-vest de sat. La suprafața solului se conturează cu claritate sub forma unui val de formă rectangulară. O parte a zidăriei a fost conservată după terminarea săpăturilor, acum fiind cuprinsă de vegetație. Săpăturile arheologice au fost făcute de Cr. M. Vlădescu și Gh. Poenaru-Bordea între anii 1976-1979. Pe baza acestora a fost evidențiată o singură fază constructivă, castrul de piatră. Acesta are formă rectangulară, cu colțurile rotunjite, dimensiunile fiind de 106×118 m: Porta praetoria a fost amplasată pe latura estică. Turnurile de colț de formă trapezoidală sunt ușor ieșite spre exterior. Porțile sunt prevăzute cu turnuri patrulatere, la rîndul lor, ușor ieșite în exterior. În mijlocul castrului a fost identificată clădirea comandamentului (principia), iar în latus dextrum, un horreum. Castrul datează cel mai probabil din timpul lui Hadrian, deși sunt unele opinii potrivit cărora ar fi fost ridicat la începutul sec. III, după abandonarea fortificaţiei de la Copăceni. Nu sunt atestări ale trupei care a ocupat castrul. Este posibil să aveam de-a face cu acceași situație din castrul de la Copăceni, unde epigrafic au fost documentate mai multe faze de construcție. Situația de îndreptățește să sibscriem ipotezei potrivit căreia, cu excepția clădirii comandamentului, celelelte clădiri din interiorul castrului au fost construite din lemn și nu au fost observate în cursul săpării (Bogdan-Cătăniciu 1981, 29). Așezarea civilă a fost semnalată în vecinătatea castrului prin descoperiri isolate de material arheologic.
Controlul căilor de acces esta asigurat prin turnuri sau alte instalații militare de dimeniuni reduse. Au fost semnalate două astfel de turnuri. Turnul Piscului (?) este situat la 1,7 km nord-est de castrul de la Racovița; respectiv la 4.1 km Vest față de Castrul de la Titești. Turnul lui Doancă este situat la aprox. 3.5 km sud-est față de castrul de la Racovița. Nu se exclude posibilitatea folosirii acestuia în perioada romană, deși elementele de datare corespund sec. XIV (Vlădescu, C. M. și Poenaru-Bordea, Gh. 1981, 348). Pe fotografii satelitare, la 1.2 km Sud-Est față de castrul de la Racovița, la o altitudine de 430 m, poate fi văzută o structură rectangulară (aprox. 45 x 40 m) care necesită efectuarea unor investigații suplimentare pentru a formula concluzii.
Din datele publice ale proiectului de infrastructură rutieră autostrada A1 (Pitești-Sibiu), reiese faptul că acesta va afecta partial așezarea civilă a castrului. În arealul respectiv se vor desfășura așadar cercetări arheologice preventive, care vor fi o bună oportunitate pentru cercetarea acestui obiectiv, aflat pe Lista indicativă a României pentru includerea în Lista patrimoniului Mondial.
Localizare: jud. Vâlcea (RAN: 172554.01.01; VL-I-m-A-09525.01)
Fortificația a fost identificată la Nord de sat, pe malul stâng al Oltului, pe o terasă înaltă, în punctul Cetate sau Seliște. Fortificația a fost distrusă în timp de apele Oltului. Partea de est a fost cercetată arheologic între anii 1973-1975 de Cr. M. Vlădescu și Gh. Poenaru-Bordea. Aceștia au documentat o singură fază de construcție. Castrul a fost contruit în tehnica opus incertum după cu plan presupus pătrat cu latura de 64 m. Turnurile de colț de formă trapezoidală erau ușor ieșite în exterior, similar celor de la poarta de pe latura estică, singura păstrată.
Informațiile epigrafice indică construirea castrului în anul 138 de către numerus burgariorum et veredariorum Daciae inferioris (CIL III 13795 = ILS 8909 = IDR II 587), fiind apoi amplificat în anul 140 (CIL III 13796 = ILS 8910 = IDR II 588: castra numerus burgariorum et veredariorum, quod anguste tenderet, duplicato valli pede et inpositis turribus ampliavit per Aquilam Fidum, procuratorem Augusti). Se poate astfel observa că ceea ce a fost singură fază documentată arheologic, este de fapt o a doua fază. Drumul de-a lungul Oltului în zona castrului de la Copăceni a fost reparat în anul 236 p. Chr. (CIL III 1421619 = IDR II 589). Lectura unei inscripții de pe o piesă de bronz a indicat posibila prezență a unor beneficiarii consularis (CIL III 13797 = IDR II 591).
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01
Christescu 1937, 144-147; TIR L 35, 60; Tudor 1968, 372; Tudor 1978, 288-290, nr. 32; Vlădescu, C. M. și Poenaru-Bordea, Gh. 1981. Cercetările arheologice în Castrul Roman de la Racoviţa, jud. Vîlcea şi în zona aferentă, Materiale și Cercetări Arheologice 15: 345-349; idem, Studii Vâlcene 6, 1983, 15-21; Vlădescu 1983, 108-114, nr. 19; Vlădescu 1986, 70-79; Gudea 1997, 93-94, nr. 82; Marcu 2009, 213-217, nr. 62.
Tocilescu 1900, 128-131; Wagner 1938, 204-205; TIR L 35, 35; Cr. M. Vlădescu, Gh. Poenaru-Bordea, Limes IX Mamaia, 1972, 250-252; Tudor 1978, 287-288, nr. 31; D. Tudor, SCIVA 32, 1981, 77-87; D. Tudor, Drobeta 5, 1982, 49-78; Cr. M. Vlădescu, Gh. Poenaru-Bordea, MCA Braşov, 1983, 345-349; Vlădescu 1983, 106-108, nr. 18; Vlădescu 1986, 68-70; Gudea 1997, 92-93, nr. 81; Petolescu 2002, 128-129; Marcu 2009, 204-205, nr. 48.