Fotografie oblică aeriană. Vedere dinspre sud-vest (săgeata galbenă reprezintă colțul nordic al castrului).
Urmele vizibile la suprafață, aparținând castru auxiliar sunt vizibile S de satul actual, pe malul drept al Oltului, pe o terasă joasă, în punctul Cetăţea/Cetate. Este vizibilă o poțiune mai ridicată, sub forma unui val de pământ, corespunzătoare colțului de NE. Săpăturile întreprinse de N. Gudea și I. Pop (1973-1979) au fost evidențiat două faze de contracție. Primul castru avea avea un val de 8 m lăţime şi 1, 25 înălțime și șanț de apărare cu o deschidere de 11 m şi 1,25 m adâncime.
Localizarea castrului
Localizarea castrului pe Planurile directoare de tragere.
Au fost identificate amprente aparținând porților de lemn pe laturile de NE şi NV. Din castrul cu incintă de piatră au putut fi semnatare două laturi pe o lungime de 137 m, respectiv 114 m, având aceeași orientare cu fortificația anterioară. Au fost săpate porta praetoria, pe latura de NE și porta principalis sinistra, pe latura de NV, un turn de colţ de formă trapezoidală, și un turn de curtină dreptunghiular. În interior au fost identificate parțial două barăci din praetentura sinistra.
Pe baza materialul tegular, a fost identificată staționarea cohors II Flavia Numidarum (IDR III/4, 174,176, 177 – Antoniniana). Urmele valului păstrat al fortificației sunt vizibile parțial pe teren. De asemenea, pe teren pot fi vizibile artefacte fragmentare pe teritoriul așezării civile.
Planul castrului (Gudea 1997, 69, nr. 45)
Ortofotoplan aerian
Plan (Gudea 1997, 69, nr. 45) suprapus pe modelul digital al terenului
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01