Stolniceni (Buridava romană)
Localizare: Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea (RAN: 167561.01; VL-I-s-A-09580)
Existența unui castru de dimensiuni mici, 60×60 m (burgus?), a fost presupusă de D. Tudor în punctul “Conacul Boroneasa”. Punctul este situat la Sud de fostul sat Stolniceni, pe teritoriul actual al municipiuli Râmnicu Vâlcea, pe o terasă înaltă, pe malul drept al râului.
Informaţiile epigrafice atestă despre activitatea cohortelor I Hispanorum (papirul Hunt), I Brittonum (IDR II 560, CORSMB – I Nerviana Pacensis milliaria Brittonum), II Flavia Bessorum (IDR II 561-562). De asemenea, a fost atestat material ceramic ștampilat al celor trei legiuni ale Moesiei inferior (V Macedonica, I Italica, XI Claudia), precum și numeroase ștampile P(edites) S(ingulares) legati Augusti pro praetore Moesiae inferioris (85 de piese).
În cursul săpăturilor în vicus-ul militar, efectuate de Gh. Bichir au fost descoperite urmele unei așezări civile importante, dar ipoteza existenței unei fortificații nu a putut fi confirmată. În cursul acestor săpături a fost săpată una dintre cele mai mari și bine păstrate clădiri din Dacia inferior. Aceasta cuprindea numeroase camere cu elemente specifice îmbăierii, care au apartinut fie unei băi foarte mari, fie unei clădiri impresionante care avea integrată și o baie.
Pe baza fotografiilor aeriene, Ioana Bogdan-Cătăniciu a identificat amplenta unui amphitheatrum castrense. Oricum dimensiunile reduse ale fortificației presupuse ar fi fost neobișnuite pentru o prezență militară masivă, mai ales în epoca traianică. Fortificația din primii ani ai cuceririi romane este posibil să fie în apropierea fortificației dacice de la Ocnele Mari.
Bazându-se pe pe dovezile epigrafice, D. Tudor a dezvoltat teoria conform căreia sediul guvernatorului Moesia Inferior a fost așezat în această zonă atunci între cele două campanii dacice ale lui Traian. Întrucât săparile au fost efectuate în principal de către echipele de salvare în mare grabă, iar într-o parte situl a fost distrus de construcții moderne, nu au putut fi obținute detalii semnificative pentru nivelurile romane timpurii.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01
Bibliografie
TIR L 35, 68-69; Tudor 1968, 311; Tudor 1978, 214-217, nr. 5, 270, nr. 8; Vlădescu 1983, 90-91, nr. 12; Gh. Bichir, P. Bardaşu, MCA Braşov, 1983, 336-343 (aşezarea civilă, terme); Gh. Bichir, Thraco-Dacica 6, 1985, 93-104 (terme); Gh. Bichir, A. Sion, P. Bardaşu, MCA Ploieşti, 1992, 255-268; Gudea 1997, 88-89, nr. 74; Gudea 2005, 495, nr. VII. B. 5; Marcu 2009, 242-243, nr. 72.