Axiopolis. Stadiul actual al cunoașterii

Cercetări Arheologice 31.1, 2024, 144-178
https://doi.org/10.46535/ca.31.1.10



Axiopolis. Stadiul actual al cunoașterii

Axiopolis. Current state of knowledge

Authors: Ioan C. Opriș

Keywords:

strategia, nautae universi Danuvii, legio II Herculia - pedatura superior, carieră romană, Hercules Saxanus

strategia, nautae universi Danuvii, legio II Herculia - pedatura superior, Roman quarry, Hercules Saxanus

Abstract:

Alături de alte câteva centre de putere preromane din secțiunea finală a Dunării de Jos, precum Troesmis, Noviodunum, ori Aegyssus, Axiopolis (Dealul Hinog, Cernavoda, jud. Constanţa) a fost unul dintre cele mai îndelungat și intens ocupate situri arheologice de pe întreg teritoriul Dobrogei în antichitate. A fost pe rând emporion elenistic, apoi strategie în regatul clientelar al tracilor odrysi, un important centru militar și naval, comercial și religios în epoca romană și bizantină. În epoca Principatului aici își aflau sediul (collegium) acei nautae universi Danuvii și este foarte probabil ca Axiopolis să fi fost statio portorii din publicum portorium Illyrici utriusque ripae Thraciae. Mai târziu, în vremea Dominatului, orașul cu martiri creștini atestați în martirologii va fi ales ca sediu pentru pedatura superioară a legiunii II Herculia și apoi ridicat la rangul de episcopie în secolul al VI-lea p.Chr. Cronologia sa începe cu ipotetica întemeiere de către Lysimach și se întinde până către jumătatea secolului al XI-lea p.Chr., sub Constantin IX (1042-1055), în vremea când datează ultima monedă cunoscută la Cernavoda.

Situl de la Axiopolis se găsește la cca 3 km S față de capul dobrogean al podului “Regele Carol I” de la Cernavodă, în dreptul insulei Hinog, pe un platou triunghiular de pe malul drept al Dunării, la intrarea pe o vale. A fost cercetat de către Pamfil Polonic în 1898-1899, iar ulterior rezultatele săpăturilor au fost sumar publicate de către Grigore Tocilescu în anul 1903. Dată fiind importanța sa în antichitate, prin dublă raportare la linia Dunării și valea Carasu, Axiopolis a rămas, pe nedrept, prea puțin cunoscut timp de mai bine de un secol. Articolul își propune să sistematizeze informațiile disponibile și să schițeze cele mai importante momente din istoria sitului, pornind de la datele arheologice cunoscute. El cuprinde o descriere sistematică și interpretarea succesiunii celor trei incinte, a edificiilor și pieselor găsite aici, inclusiv numismatice, dar și a carierei de calcar care a furnizat material de construcție pentru ridicarea fortificațiilor în epoca romană și medio-bizantină.

Along with several other pre-Roman centers of power along the Lower Danube’s final section, such as Troesmis, Noviodunum, or Aegyssus, Axiopolis (Hinog Hill, Cernavoda, Constanța county) was one of the longest and most intensively occupied archaeological sites on the territory of Dobrudja in ancient times. It was initially a Hellenistic emporium, then an attested strategia of the client Odrysian kings, and later an important military and naval, commercial and religious center in Roman and Middle Byzantine times. During the Principate, the nautae universi Danuvii had their headquarters (collegium) there and it is very likely that a statio portorii of the publicum portorium Illyrici utriusque ripae Thraciae was in place at Axiopolis during the 2nd-3rd centuries AD. During the Dominate, the city with Christian martyrs mentioned by the martyrologies was chosen seat for the pedatura superior of the Scythian legio II Herculia and subsequently raised to the rank of bishopric in the 6th century. Its chronology begins with the hypothetical foundation by Lysimachus and continues to the mid 11th century, under Constantine IX (1042-1055), at the time when the last known coin from Cernavoda dates.

The Axiopolis site is located approx. 3 km S of the dobrudjan end of the “King Carol I” bridge at Cernavodă, next to Hinog island, more precisely on a triangular plateau on the right bank of the Danube, at the entrance to a deep valley. It was archaeologically investigated by Pamfil Polonic in 1898-1899 and the results of the excavations were briefly published by Grigore Tocilescu in 1903. Given its importance in ancient times, with its remarkable position on the Danube line and at the mouth of the Carasu valley, Axiopolis remained, unjustly, little known for well over a century. The article aims to systematize the available information and outline the most important moments in the history of the site, based upon the known archaeological data. It includes a systematic description and interpretation of the sequence of the three enclosures of the edifices and artifacts found here, including the numismatic evidence, but also of the limestone quarry that provided building material for the erection of defensive system in the Roman and Middle-Byzantine times.

Download: PDF

How to cite: Ioan Carol Opriș, Axiopolis. Stadiul actual al cunoașterii, Cercetări Arheologice, Vol. 31.1, pag. 144-178, 2024, doi: https://doi.org/10.46535/ca.31.1.10

Bibliography

  1. CIL III Mommsen, T. Corpus Inscriptionum Latinarum. III. Inscriptiones Asiae provinciarum Europae Graecarum Illyrici Latinae, I-II, Berlin, 1873; O. Hirschfeld, A. vonDomaszewski, Corpus Inscriptionum Latinarum, III. Supplementum, I-II (Berlin, 1902).
  2. ISM IV Popescu, E.. Inscriptiones Scythiae Minoris, IV: Tropaeum-Durostorum-Axiopolis, Bucharest-Paris, Editura Academiei Române – Editura Basilica – Diffusion de Boccard, 2015.
  3. ISM V Doruțiu-Boilă, E. Inscriptiones Scythiae Minoris, V: Capidava-Troesmis-Noviodunum, București, Editura Academiei Române, 1980.
  4. IGLR Popescu, E., Inscripțiile greceşti şi latine din secolele IV‐XIII descoperite în România, București, Editura Academiei Române, 1976.
  5. Aricescu, A. 1977. Armata în Dobrogea romană, Editura Militară, București.
  6. Barnea, Al. 1991. La Dobroudja aux IVe-VIIe siècles n.è., în Suceveanu, Al., Barnea, Al., La Dobroudja romaine, Bucureşti, p. 154-317.
  7. Barnea, I. 1945-1947. Nouvelles considérations sur les basiliques chrétiennes de Dobroudja, Dacia, 11-12, 1945-1947, p. 221-241. (p. 223, 229, 239-240).
  8. Barnea, I. 1954. O inscripție creștină de la Axiopolis, Studii teologice, VI, p. 219-228.
  9. Barnea, I. 1957. Quelques considérations sur les inscriptions chrétiennes de la Scythie Mineure, în Dacia, N.S., 1, p. 265-288.
  10. Barnea, I. 1960. Date noi despre Axiopolis, SCIV, XI.1, p. 69-78.
  11. Barnea, I. 1965. Objets céramiques peu connus: les couvercles de vases de Scythie Mineure, Dacia, 9, 1965, p. 407-417 (413-414).
  12. Barnea, I. 1968. Perioada Dominatului, în Vulpe, R., Barnea, I., Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, vol. II, Bucureşti, p. 337-556.
  13. Barnea, I. 1977. Les monuments paléochrétiens de Roumanie, Città del Vaticano, p. 101-105, 158-160.
  14. Barnea, I. 1996. Axiopolis, în Enciclopedia Arheologiei și Istoriei Vechi a României, I, București, Editura Enciclopedică, p. 146.
  15. Barnea, I. 1997. Inscripția martirilor de la Axiopolis: noi observații, Pontica 30, p. 199-203.
  16. Barnea, I., Ștefan, Gh. 1974. Le limes Scythicus des origines à la fin de l’Antiquité, Limes 9, Actes du IXe Congrès International d’Études sur les Frontières romaines, Mamaia, 6-13 septembre 1972, D.M. Pippidi (ed.), Editura Academiei – Böhlau Verlag, București-Köln, p. 15-25 (18-19).
  17. Custurea, G.G. 2019. Circulația monedei bizantine în Dobrogea (sec. VI – VIII), Biblitoheca Tomitana XI, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Constanța, Ex Ponto, p. 27, 108-110.
  18. Custurea, G., Talmațchi, G. 2011. Repertoriul tezaurelor monetaredin Dobrogea, Bibliotheca Tomitana VII, Constanța, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, p. 161-164.
  19. Diaconu, P. 1980. Cariera de piatră din secolul al X-lea de la Cernavoda, Pontica, 13, p. 185-194.
  20. Dimian, I. 1957. Cîteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul R.P.R., Studii și cercetări de Numismatică (SCN) 1, p. 189-214.
  21. Florescu, Gr. 1936. Cariera romană de la Cernavoda, Analele Dobrogei, XVII, Glasul Bucovinei, Cernăuți, p. 33-46.
  22. Gudea, N. 2005. Der untermoesische Donaulimes und die Verteidigung der moesischen Nord – und Westküste des Schwarzen Meeres: Limes et litus Moesiae Inferioris (86-275 n.Chr.), Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums 52, S. 319-566 (446-447).
  23. Lazarenko, I., Mircheva, E., Encheva, R., Stoyanova, D., Sharankov, N. 2013. The Temple of the Pontic Mother of Gods in Dionysopolis, Slavena, Varna.
  24. Lăzărescu, E. 1944. Autour du nom d’Axiopolis, Revue historique du Sud-Est Européen (RHSEE), XXI, p. 231-234.
  25. Lungu, V. 2000. Creștinismul în Scythia Minor în contextul vest-pontic, Sibiu-Constanța.
  26. Mason, R.A., Croitoru C. 2016. Carl Schuchhardt’s contributions on Ancient Linear Fortifications along the Lower Danube, Cluj-Napoca, Editura Mega.
  27. Matei-Popescu, F. 2010. The Roman Army in Moesia Inferior, The Center for Roman Military Studies, 7, Conphys Publishing House: București.
  28. Matei-Popescu, F. 2017. Ovid at Tomis: the Early History of the Left Pontus under the Roman Rule, Civiltà Romana. Rivista pluridisciplinare di studi su Roma antica e le sue interpretazioni 4, p. 17-25.
  29. Matei-Popescu, F. 2018. The Thracian strategiae in Scythia Minor, in D. Boteva-Boyanova, P. Delev, J. Tzvetkova, Society, Kings, Gods. In memoriam professoris Margaritae Tachevae, Sofia 2018, p. 107-118.
  30. Mitrea, B. 1963. Découvertes récentes et plus anciennes de monnaies antiques et byzantines sur territoire de la République Populaire Roumaine, Dacia n.s., 7, p. 589-599.
  31. Moisil, C. 1914. Monete și Tezaure monetare din România și ținuturile românești, Buletinul Societății Numismatice Române, XI/21, p. 23-27 (23-24).
  32. Netzhammer, R. 1907-1908. Axiopolis. Ein Besuch in einer alten Martyrenstadt, în Axiopolis und Troesmis. Die Ruinenfelder zweier verschwundener Städte der Dobrogea, Alte und Neue Welt, 42, S. 96-101.
  33. Netzhammer 1909. Aus Rumănien. Streifzüge durch das Land und seine Geschichte, vol. 1, Einsiedeln.
  34. Netzhammer, R. 1918. Die christlichen Altertümer der Dobrudscha, Bukarest, Socec & Co., S. 113-128.
  35. Netzhammer, R. 2005. Antichitățile creștine din Dobrogea, Editura Academiei Române, București, p. 101-115.
  36. Opriș, I.C. 2019. Ab Axiupoli milia passuum VI. Cetatea romană de la Seimenii Mari, Pontica 52, Supplementum VI, p. 271-290.
  37. Petac, V., Ionescu, A. 2013. Some Sassanian Silver Coins Discovered at Axiopolis (Cernavodă, Constanţa County, Romania), Iranica Antiqua 48, p. 355-361.
  38. Poenaru Bordea, Gh., Ocheșeanu, R. 1986. Tezaurul de monede bizantine de aur descoperit în săpăturile arheologice din anul 1899 de la Axiopolis, Buletinul Societății Numismatice Române, 77-79 (1983-1985), p. 177-196.
  39. Poenaru Bordea, Gh., Ocheșeanu, R., Nicolae, E. 1989. Axiopolis aux IIIe-VIIe siècles de n.è. à la lumière des découvertes monétaires, Studii și Cercetări Numismatice (SCN), 9, p. 53-73.
  40. Poenaru Bordea, Gh., Ocheșeanu, R., Popeea, Al. 2004. Monnaies byzantines du Musée de Constanța (Roumanie), Wetteren.
  41. Polonic, P. 1935. Cetățile antice de pe malul drept al Dunării (Dobrogea) până la gurile ei, Natura. Revistă pentru răspândirea științei XXIV/7 (15 iulie), p. 18-26 (20-21).
  42. Rădulescu, A., Scorpan, C., Florescu, R. 1976. Itinerare arheologice dobrogene, Sport-Turism, Bucureşti, p. 77-79.
  43. Schuchhardt, C. 1918. Die sogenannten Trajanswälle in der Dobrudscha (= Abhandlungen der Preussischen Akademie der Wissenschaften. Jahrgang 1918. Philosophisch-historische Klasse, Nr. 12), Berlin, 66 S.
  44. Scorpan, C. 1980. Limes Scythiae. Topographical and stratigraphical research on the late roman fortifications on the Lower Danube, BAR International Series 88, Oxford, p. 39.
  45. Suceveanu, Al. 1991. La Dobroudja aux Ier-IIIe siècles n.è., în Suceveanu, Al., Barnea, Al., La Dobroudja romaine, Bucureşti, p. 22-153.
  46. Suceveanu, Al. 2009. Contributions à l’histoire des villes romaines de la Dobroudja, în Opuscula Scythica. Grecs et romains au Bas-Danube, Editura Academiei Române, București, p. 145-174 .
  47. Šarankov, N. 2015. Novi danni za trakijskite stratezi, Arheologija Sofija, LVI/1-2, p. 62-78 (62-63).
  48. Tabula Imperii Romani (TIR), L 35. Romula – Durostorum – Tomis, București, Editura Academiei Române, 1969, s.v. Axiopolis, p. 24-25.
  49. Tocilescu, Gr.G. 1903a. Fouilles d’Axiopolis, în Festschrift zu Otto Hirschfelds sechzigsten Geburtstage, Berlin, Weidmannsche Buchhandlung, p. 354-359.
  50. Tocilescu, Gr.G. 1903b. Fouilles d’Axiopolis, Revista pentru istorie, arheologie și filologie (RIAF), 9, p. 267-275.
  51. Torbatov, S. 2002. Ukrepitelnata sistema na provincija Skitija (kraja naIII – VII v.)/ The defence system of the Late Roman Province of Scythia (end of the 3rd – 7th century A.D.), Veliko Tărnovo, p. 96-101.
  52. Țentea, O. 2024. Cernavodă (Hinog Hill, Constanța county), în H. Perdicoyianni-Paleologou ed.-in-chief, Lexicon of the Greek and Roman Cities and Place Names in Antiquity Ca 1500 B.C. – Ca A.D. 500, fasc. 19, Cephalae-Chalcidice, Adolf M. Hakkert Publisher, Amsterdam, 2832-2833.
  53. Tudor, D. 1956. Inscripții romane inedite din Oltenia și Dobrogea, Materiale și cercetări arheologice, 2, p. 565-623 (572-577, nr. 28-43).
  54. Vîlcu 2009a. Les monnaies d’or de la Bibliothèque de l’Academie Roumaine. II. Monnaies byzantines, Wetteren.
  55. Vîlcu 2009b. Monede bizantine de aur descoperite în Dobrogea, Peuce, s.n., XI, p. 361-378.
  56. Vulpe, R. 1968. Perioada Principatului (Secolele I-III), în Vulpe, R., Barnea, I., Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, vol. II, Bucureşti, p. 13-365.
  57. Weiss, J. 1911. Die Dobrudscha im Altertum. Historische Landschaftskunde, coll. Zur Kunde der Balkanhalbinsel Heft12, Reisen und Beobachtungen, Sarajevo, D.A. Kajon Verlag. S. 16, 29, 44-46.
  58. Zahariade, M., Gudea, N. 1997. The fortifications of Lower Moesia (AD 86-275), Pontic Provinces of the Later Roman Empire I (Amsterdam: Adolf M. Hakkert Publisher), p. 78.
  59. https://www.cimec.ro/arheologie/arhiva-digitala/5situri/CetateaAxiopolis/Cetatea_Axiopolis.htm
  60. Ion Miclea, Radu Florescu, Strămoşii românilor. Vestigii milenare de cultură şi artă, vol. I-IV, Bucureşti, Editura Meridiane, 1980:
  61. IV – Daco-romanii, 1-2: 1. 124 p. cu fig. şi h. + 134 f. cu ilustr. în parte color.; 2. p. 125-215 cu fig. + 129 f. cu ilustr. în parte color.
  62. TENTEA LEXICON
  63. Tomaschek, RE II, 1895, 2628-29; G.Tocilescu, Fouilles d’Axiopolis, in O. Hirschfeld (ed.), Festschrift zu Otto Hirschfelds 60. Geburtstage, Berlin, 1903, p. 354-59; R.Netzhammer, Aus Rumänien, I, Einsiedeln, 1909, p. 275, p. 284-94; J. Weiss, Die Dobrudscha im Altertum: Historische Landschaftskunde, Sarajevo, 1911, p. 44-46; G.Tocilescu, Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie 9, 1903, p. 267-375; V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucuresti 1982, p. 64; D. Tudor, Inscriptii inedite din Oltenia si Dobrogea, Materiale 2, 1956, p. 572-77; I. Barnea, Date noi despre Axiopolis, Studii și cercetări de istorie veche 11, 1960, p.69-80; TIR, L 35, p.24-25; I.Barnea, R. Vulpe, I. Barnea, Din istoria Dobrogei II: Românii la Dunărea de Jos, Bucuresti, 1968, passim; I.Barnea, Ş. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei III: Bizantini, români si bulgari la Dunarea de Jos, Bucuresti, 1971, passim;  A. Suceveanu, Viaţa economică în Dobrogea romană (secolele I-III e.n.), Bucharest 1977, p. 68-69, 105, 142-43; M. Zahariade, N. Gudea, The Fortifications of Lower Moesia (AD 86-275), Amsterdam, 1997, p. 78, nr. 38; N. Gudea, Der untermoesische Donaulimes und die Verteidigung dermoesischen Nord-und Westküste des Schwarzen Meeres. Limes etLitus Moesiae inferioris (86-275 n.Chr.), Sonderdruck aus Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 52, 2005, p. 446, nr. III. 38; M. Zahariade, Scythia minor. A History of a Later Roman Province (284-681), Amsterdam 2006, p. 87-88; F. Matei-Popescu, The Thracian strategiae in Scythia Minor, in D. Boteva (ed.), JUBILAEUS VII: In memoriam Prof. Dr. Margaritae Tachevae, Sofia 2018, p. 73-84; F. Matei-Popescu, Ovid at Tomis: The early history of the left Pontus under the Roman rule, Civiltà Romana. Rivista pluridisciplinare di studi su Roma antica e le sue interpretazioni 4, 2017, p. 17-25.

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License