Cultul zeiței Hestia la Milet și în coloniile milesiene

Cercetări Arheologice 28.2, 2021, 475-482
https://doi.org/10.46535/ca.28.2.10



Cultul zeiței Hestia la Milet și în coloniile milesiene

The cult of the Goddess Hestia in Miletus and the Milesian colonies

Authors: Remus Mihai Feraru

Keywords:

Hestia; cult; epicleză; Milet; colonii milesiene.

Hestia, cult, epiclesis, Miletus, Milesian colonies.

Abstract:

Studiul nostru are ca obiect cultul zeiței Hestia la Milet și în coloniile milesiene întemeiate pe coastele Hellespontului, Propontidei și ale Pontului Euxin (Marea Neagră). Hestia (Ἑστία) era în același timp zeița căminului sau vetrei – căminul domestic sau căminul edificiilor publice – și substantivul comun care desemnează acest altar-vatră. Existența zeiței Hestia în panteonul Miletului poate fi presupusă începând din epoca arhaică. La Milet, Hestia este adorată în ipostaza de Βουλαῖα care confirmă asocierea zeiței cu sfera vieții civice și politice a cetății. Existența zeiței în panteoanele coloniilor milesiene poate să fie dedusă, cu trei excepții (Cyzic, Sinope, Naukratis) pe baza atestării epigrafice a antroponimelor teoforice derivate de la numele zeiței.

Our study focuses on the worship of the Goddess Hestia in Miletus and Milesian colonies established along the shores of Hellespont, Propontis and Pontus Euxinus (the Black Sea). Hestia (Ἑστία) was at the same time the goddess of the home or hearth – private dwellings or the hearth of public buildings – and the common noun used to name this altar-hearth. We can assume the existence of the goddess Hestia in the Miletus pantheon since the Archaic period. Hestia is worshipped as Βουλαῖα at Miletus, confirming the association of the goddess with the domain of the city’s public and political life. The existence of the goddess in the pantheon of the Milesian colonies can be deduced, with 3 exceptions (Cyzic, Sinope, Naukratis) based on the epigraphical attestation of the theophoric anthroponyms derived from the goddess’s name.

Download: PDF

How to cite: Remus Mihai Feraru, Cultul zeiței Hestia la Milet și în coloniile milesiene, Cercetări Arheologice, Vol. 28.2, pag. 475-482, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.2.10

Bibliography

  1. Avram, A. 2004. The Propontic Coast of Asia Minor, in: M. H. Hansen, T. H. Nielsen, (eds), An Inventory of Archaic and Classical Poleis: 974-999. New York: Oxford University Press Inc..
  2. Bilabel, F. 1920. Die ionische Kolonisation. Untersuchungen über die Gründungen der Ioner, deren staatliche und kultliche Organisation und Beziehungen zu den Mutterstädten, Philologus, Supplementband XIV, Heft 1. Leipzig: Dieterich’sche Verlagsbuchhandlung M. B. H.
  3. Burkert. W. 1996. Greek religion, Archaic and Classical. Translated by John Raffan. London: Blackwell.
  4. Canarache, V. 1957. Importul amforelor ștampilate la Istria, București: Editura Academiei.
  5. Chantraine, P. 1970. Dictionnaire étimologique de la langue grecque, II (E-K). Paris: Éditions Klincksieck.
  6. De Coulanges. F. 2009. La Cité antique. Étude sur le culte, le droit, les institutions de la Grèce et de Rome. Cambridge: Cambridges University Press.
  7. Ehrhardt, N. 1983. Milet und seine Kolonien. Vergleichende Untersuchung der kultischen und politischen Einrichtungen, Europäische Hochschulschriften, Reihe 3, 206. Frankfurt am Main, Bern, New-York: Peter Lang.
  8. Ferrari, A. 2003. Dicţionar de mitologie greacă şi romană. traducere de Dragoş Cojocaru, Emanuela Stoleriu, Dana Zămosteanu. Iaşi: Editura Polirom.
  9. González-García, F. J. 2010. Hestia chez Homère: foyer ou déesse?, în: D. Auger & Ch. Delattre (eds.), Mythe et fiction: 369-382. Paris: Presses Universitaires de Paris Ouest.
  10. Hamon, P. 2005. Rites et sacrifices celébrés dans le conseil. Remarques sur les cultes du bouleutèrion et leur évolution à l’époque hellénistique. Topoi, 12-13/1: 315-332.
  11. Herda, A. 2006. Der Apollon-Delphinios-Kult in Milet und die Neujahrsprozession nach Didyma. Ein neuer Kommentar der sog. Molpoi-Satzung, (Milesische Forschungen 4) Mainz am Rhein: Verlag Philipp von Zabern.
  12. Herodot, Istorii. Cartea I: Clio. studiu introductiv, traducere, notițe istorice și note de Adelina Piatkowski, București: Editura Teora, 1999.
  13. Hésiode, Théogonie; Les Travaux et les Jours; Le bouclier. texte établi et traduit par Paul Mazon, Paris: Les Belles Lettres, 1993.
  14. Homère. Hymnes. Hymne à Aphrodite. texte établi et traduit par Jean Humbert. Paris: Les Belles Lettres, 1936.
  15. Kajava, M. 2004. Hestia, Hearthe, Goddess, and Cult. Harvard Studies in Classical Philology, vol. 102, 2004: 1-20, DOI: https://doi.org/10.2307/4150030.
  16. Loukopoulou, L. 2004. Thracian Chersonesos, in: M. H. Hansen, T. H. Nielsen, (eds), An Inventory of Archaic and Classical Poleis: 900-911. New York: Oxford University Press Inc..
  17. Malkin, I. 1987. Religion and Colonization in Ancient Greece, (Studies in Greek and Roman Religion, 3). Leiden: Brill.
  18. Pausanias, Description of Greece accesat în 13.08.2021. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus.
  19. Pindar, Nemean XI, accesat în 13.08.2021. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus.
  20. Robert, L. 1924. Epigraphica. REG 37, no. 170/171, 1924: 179-181.
  21. Robert, L. 1925. Lesbiaca. REG 38, no. 174, 1925: 29-43.
  22. Robu, A. 2012. Les établissements mégariens de la Propontide et du Pont-Euxin: réseaux, solidarités et liens institutionnels, în: Laurianne Martinez-Sève (ed.), Les diasporas grecques du VIIIe
    à la fin du IIIe siècle av. J.-C. (Pallas No. 89): 181-195.
  23. Rudhardt, J. 1991. L’hymne homérique à Aphrodite: essai d’interpretation. Museum Helveticum : schweizerische Zeitschrift für klassische Altertumswissenschaft, 48, 1991/1: 8-20, DOI: http://doi.org/10.5169/seals-37691.
  24. Schmidt, J. 1991. Dictionnaire de la mythologie grecque et romaine. Paris: Larousse.
  25. Trippé, N. 2009. Les épiclèses d’Artémis à Milet-Didymes: quelles offrandes et quels donateurs pour les différents facettes de la déesse ?, în: Clarisse Prêtre (dir.), La donatrice, l’offrande et la déesse, (Kernos supplément 23): 273- 285. Liège: Centre international d’étude de la religion grecque antique (CIERGA).

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License