Un traseu de drum roman unicat în România
Drumul roman suspendat deasupra Oltului de la Copăceni
Scurtă introducere
Drumul săpat în stâncă, este situat la aproximativ 530 de m sud-vest de fortificația de la Copăceni și 200 m sud-est de barajul Cornetu, pe str. Barajului. (Fig. 1). Acest segment a necesitat o planificare și o logistică remarcabile pentru a fi construit.
Zona care s-a păstrat corespunde unui defileu în care cursul Oltului era diferit înainte ca barajul să-l regularizeze (Fig. 2). Trecerea rutieră de pe această porțiune a fost construită folosind o infrastructură cu grinzi de lemn ce a fost suspendată peste râu pe cel puțin 50 de metri.
Aici s-a documentat un aliniament de nouă orificii săpate în stâncă, pe o lungime de aproximativ 45-50 m. Forma acestora este pătrată (Fig. 3), sunt ușor rotunjite la colțuri, având laturile de aproximativ 25 × 20 cm. Au fost săpate în stâncă până la o adâncime medie de 50 ˗ 70 cm, îngustându-se foarte ușor spre interior. Pe tot aliniamentul se află urme de daltă, provenite de la amenajarea atentă a versantului. Cavitățile sculptate în stâncă pentru fixarea grinzilor din lemn au fost păstrate în condiții remarcabile și au un caracter de unicat pe teritoriul României. Cele mai bune analogii se găsesc la structura drumului roman din zona Porțile de Fier, construit de lapidarii vremii montibus excisis (tăiat în munte) pe malul drept al Dunării, cu anconibus sublatis (console de lemn suspendate).
„Anticii de pe vremea lui Traian aveau o cale de la Cozia spre Cornet pe malul estic al Oltului, unde se găsesc încă semne mari și jumătăți de drumuri în stâncile de piatră în diferite locuri, dar atât de ruinate […] În plus există o poartă lângă Cozia, prin care se trece, deci încă în stare complet bună, aproape ca o poartă de onoare, deci printr-o stâncă înaltă (peste care nu se poate trece) și încă se poate vedea fiecare semn al pietrarului, lucrată netedă ca un zid și jos uniformă ca o masă. Cum am întrebat despre aceasta, constructorii spun că a fost făcută de Cezar Traian. De pe această stâncă se vede Cornetul […] în jurul stâncii se văd până la 18 găuri în care au fost așezate cadrele podiumului ca la Dobra (Golubac) din lemn, căci nu se vede nici o trăsătură de zid. În această zonă se află o peșteră mare spartă cu două încăperi mari și frumoase […].”
În timpul redactării hărții Olteniei, Michael Schendos de Van Der Beck (1691?–1736), medic desemnat de feldmareșalul Stainville, administratorul austriac al Olteniei și Transilvaniei, a remarcat existența acestor încăperi.
O încăpere asemănătoare unei peșteri (Fig. 4) a fost găsită la o înălțime de aproximativ 5 m între cavitățile 7 și 8. Această peșteră este situată sub Dealul Târglui, în locul numit „Sub Pietre”. D. Tudor a sugerat că cele nouă găuri au un sistem similar cu cele de la Cazane, iar încăperile au fost create de zidarii romani pentru depozitarea uneltelor sau ca locuințe. S-au tăiat trepte în stâncă pentru a asigura accesul în camere, care sunt parțial acoperite de vegetație. Mențiunea acestui drum și a acestei încăperi datează din secolul al XVIII-lea, așa cum este documentat în scrisoarea lui Fr. Schwantz către Contele Stainville din 23 ianuarie 1717.
Drumul roman din zona castrului de la Copăceni (Fig. 5) a fost reparat în anul 236 p. Chr. Textul unei inscripții de pe o piesă de bronz a indicat posibila prezență a unor beneficiarii consularis.
Context istoric
Fortificația romană de la Copăceni, a fost amplasată la aproximativ 500 m S-SE față de castrul de la Racovița (Fig. 6, Fig. 7). Majoritatea datelor cunoscute recent despre acesta provin din rapoartele făcute în timpul săpăturilor de salvare întreprinse de C. M. Vlădescu și Gh. Poenaru-Bordea cu ocazia amplelor amenajări ale râului Olt, plus cercetările făcute aici de Gr. Tocilescu și P. Polonic. Din cauza unei erori grafice sau din dorința de a denumi terasa inferioară vechiul curs al Oltului, s-a considerat că această fortificație a fost distrusă de râu.
Gr. Tocilescu și P. Polonic au descoperit două pietre cu inscripții și un stâlp miliar în timpul săpăturilor. De asemenea, s-a putut distinge o alveolare ușoară, lată de până la 20 m, marcată ca șanț al fortificației la est de porta praetoria. Informații epigrafice indică construcția castrului în anul 138 de către numerus burgariorum et veredariorum Daciae inferioris sub / Fl(avio) Constante proc(uratore) Aug(usti), cu o altă fază de renovare în anul 140, cea documentată arheologic.
S-a creat o analiza comparativă a detaliilor tipologice cu alte fortificații romane din jurul masivului Cozia (cele mai apropiate analogii fiind găsite cu fortificațiile de la Arutela și Racovița) ce a relevat asemănări în dimensiuni și trăsături. Porta praetoria de la Copăceni pare a fi situată pe latura de est (la fel ca la Titești, Rădăcinești și aparent toate fortificațiile din această zonă), lângă drum (ca la Arutela). Latura de est a incintei are aproximativ 64 m, asemănătoare cu cea Arutelei, care măsura 60,8 m. Forma dreptunghiulară a turnurilor porții cu proeminențe la exterior se găsesc și la Racovița și Arutela. Fig. 8.
Castrul Racovița (frecvent asociat cu denumirea antică Praetorium II), face parte din linia limesului alutan, fiind cel mare castru din zona montană a acestuia. Pe suprafața a șase proprietăți private, fortificația se distinge în centrul satului actual. Deși ascunsă de vegetație, incinta fortificației (parțial restaurată) este vizibilă pe majoritatea perimetrului, în special pe limitele proprietăților existente. Turnurile de sud-est și nord-vest sunt bine conservate. Pe fotografiile aeriene incinta clădirii comandamentului (principia) din interior este conturată de vegetație excesivă. Fig. 9, Fig. 10.
Context administrativ
Întrucât în prezent traseul proiectat pentru autostrada A1, Sibiu-Pitești, tronsonul 2, trece prin vecinătatea acestei porțiuni de drum antic (Fig. 11), în urma notificării noastre către CNAIR, acest segment a intrat în atențiea proiectanților în vederea identificării soluțiilor optime pentru pentru protejarea monumentului. Speră să fie prevăzute cele mai bune soluții pentru ocolirea monumentului și pentru luarea celor mai bune măsuri și punere în valoare.
Rezultatele documentării monumentelor din com. Racovița, jud. Vâlcea (Fig. 12), făcută în cadrul Programului Național LIMES, aduc în atenția publicului valoarea acestora din punct de vedere științific, deoarece oferă dovezile necesare pentru a susține înscrierea lor pe lista patrimoniului mondial UNESCO (Frontiers of the Roman Empire). În același timp, documentarea reprezintă suportul tehnic necesar pentru conservarea și punerea în valoare de către constructorii autostrăzii.
Ovidiu Țentea
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Vlad-Nicolae Călina, Ioana-Iulia Manea, Drumul și castrul roman de la Copăceni (com. Racovita, jud. Vâlcea). Reevaluarea recentă a unor monumente uitate, Cercetări Arheologice 29.2, 2022, 557-572. DOI: https://doi.org/10.46535/ca.29.2.07
Referințe bibliografice:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu și Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1. Cercetări Arheologice 28.1, 2021, 9-90. DOI: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01