Hârșova (Carsium)
Carsium – Ptol. III, 10, 10; ItAnt 224; TP VII, 4; ND, Or. 39, 22; Proc. De aed. 308, 25; GeogrRav 179, 2; 186, 14; Hierokl. 637; ConstPorph, De Them. 47, 15
Localizare: jud. Constanţa (RAN 60810.01; CT-I-s-A-02676)
Castru auxiliar, amplasat pe malul înalt al Dunării, în zona de vărsare a râului Ialomiţa în Dunăre, în punctul „Dealul Cetății”. În acestă zonă se reunesc brațele Dunării, la capătul Insulei Ialomiței, unde râul menționat se varsă în fluviu. Situl se află în oraș, cu legătură directă la DN 2A – E 60. Terenul cetății de la Hârșova este proprietate publică, o parte a materialului arheologic fiind expusă în Muzeul „Carsium”.
Situl este cunoscut încă de la sf. sec. XIX – începutul sec. XX, cu cercetări sporadice continuate sistematic relativ recent.
Din punct de vedere cronologic, pot fi distinse mai multe faze constructive: un presupus castru de pământ și lemn databil între finalul de sec. I – început de sec. II p.Chr.; sf. sec. III – început de sec. IV – sec. VI; sec. X; sec. XIII – XIV; sec. XVI și până în sec. XIX. Punctul de trecere care făcea inițial legătura între Câmpia Română și cetățile grecești vest-pontice va fi utilizat vreme de 18 secole, până la distrugerea cetății în timpul conflictelor imperiului otoman, în prima jumătate a sec. XIX.
Inscripție de construcție din vremea lui Traian, datată 103 p.Chr., în vremea când legatus Augusti pro praetore Moesiae Inferioris este Q. Fabius Postuminus (ISM V 94). Din perioada mai timpurie sunt atestate ştampile AL FL (AE 1998, 1145), poate ala I Flavia Gaetulorum, ala Gallorum Flaviana sau ala Flavia; ştampile ale legiunii I Italica şi ale flotei (ISM V 113; AE 1998, 1147-1148). Datele existente arată că ala II Hispanorum et Aravacorum (ISM V 95, 102) va fi în mod sigur încartiruită aici în a doua jumătate a sec. II (dacă nu cumva chiar mai devreme). În jurul fortificației s-a dezvoltat un vicus militar. Ipoteza urbanizării nu are niciun suport documentar, dar este de luat în seamă. Drept dovadă a importanței acestui centru zonal și a dezvoltării sale ulterioare, în sec. VI p.Chr. Carsium este sediul unei episcopii sufragane a Mitropoliei de la Tomis.
De remarcat în actualul stadiu de cercetare este instalația portuară, un zid masiv de cca 40 m (sf. sec. III – început de sec. IV), cu mai multe refaceri ulterioare, până în epocă otomană, respectiv incinta romano-bizantină de vest, pe care a fost identificat un turn târziu, în formă de U. În ultimul deceniu a fost identificată (2009) și cercetată poarta de nord, înzestrată cu două turnuri simetrice (T1-T2), de aceeași formă, la peste 300 m față de Dunăre, spre interiorul orașului modern.
Investigațiile noastre au constat în realizarea unor serii de date (planuri cadastrale, modelări 3D, fotografii oblice), care oferă o imagine detaliată a sitului.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01
Bibliografie
TIR L 35, p. 30; Suceveanu 1977, p. 65-66, nr. 7; Zahariade, Gudea 1997, p. 79, nr. 42; Gudea 2005, p. 449-451, nr. III. 42; Nicolae 2013, p. 166; Stănică, A.D., The missing fortresses in Dobrogea. Case study: Turkish fortifications, in Dobrogea: coordonate istorice și arheologice (editori A. Stănică, G. Custurea, D. Stănică, E. Plopeanu), Tulcea es. StudIS, 2016, 32, fig. 9 (fortificația turcească); Constantin, N., Șantierul arheologic Hârșova-Cetate, Sectorul ”Incinte Vest”. Campaniile 2000-2007, Pontica, 48-49, 2015-2016, p. 282-304; Constantin, N., Poarta de nord a cetăţii romano-bizantine Carsium, Pontica 51, 2018, 343-363.