Istria
Localizare: jud. Constanța
Studierea fotografiilor satelitare ne-a indicat existența unui castru de marș situat la 700 metri Vest de satul actual, respectiv la 6 km sud-vest de incinta romană din Histria. Accesul se realizează pe drumul DJ 226, iar de la intrarea sudică în satul Istria 1,5 km spre Vest pe drum agricol.
În stadiul actual al cercetărilor, perioada romană timpurie se poate împărți din punct de vedere arheologic în două etape distincte: perioada secolului I p.Chr., până în timpul domniilor lui Traian-Hadrian, când formele de viață elenistice continuă să existe și să evolueze local, respectiv perioada secolelelor II-III, când este construită o nouă incintă, situată în apropierea celei din epoca clasică. Pe baza unei monede din timpul împăratului Hadrian descoperite la plinta zidului, s-a presupus construirea acestuia în această perioadă.
Perioada romană târzie debutează cu construirea rapidă a unei noi incinte, mult restrânse în comparație cu cea dinainte. Orașul este abandonat definitiv cândva în sec. VII p.Chr.
Castrul se distinge pe teren prin forma sa rectangulară, marcată de două contururi succesive, care se conturează cu precizie pe aproape întregul perimetru. Conturul albicios, din interior, corespunde amenajării valului în care a fost construită o palisadă de lemn. În exterior se distinge clar șanțul fortificației, prin dunga de nuanță închisă, care dublează valul. Orientarea fortificației este VNV-ESE. Dimensiunile fortificației sunt 470 m (sud-est) x 325 m (sud-vest) x 480 m (nord-vest) x 355 m (nord-est).
În imaginea satelitară, pe latura de Vest și de Nord se pot observa întreruperi corespunzătoare unor porți, precum și elementele exterioare care asigurau bararea accesului (tituli). Întreruperea de pe latura nordică, una dintre laturile lungi, poate fi observată pe o lungime de aproximativ 12 m (dimensiunile au însă variabile relativ mari) la aproximativ o treime de latura estică (170 m de colțul nord-estic). În lipsa unei alte porți, care să poată fi observate pe această latură, putem presupune că poarta principală a castrului se afla pe latura estică, îndreptată către Histria.
Pe mijlocul laturii vestice valul fortificaţiei are o întrerupere corespunzătoare unei porți. În vederea obținerii unor detalii, colegul Alexandru Popa a efectuat măsurători geofizice pe o suprafață de 3600 mp. Au fost identificate două anomalii lineare pe direcţia nord-sud, cu valori magnetice scăzute, corespunzătoare benzii deschise, respectiv o anomalie lineară cu valori magnetice pozitive, corespunzătoare benzii închise. Aceste elemente corespund valului și șanțului fortificației. Deschiderea porții, așa cum reiese din întreruperea valului și șanțului, este de circa 11 – 12 m. Elementul corespunzător barării accesului are lungimea de aproximativ 22 m. Structura este compusă din două anomalii – una lineară şi altă curbată. Această structură configurează structura unei porți (titulum), element specific castrelor de marş. Urmează ca investigaţiile să fie extinse în vederea completării datelor referitoare atât la sistemul de fortificații, cât și la spațiul interior. Studiul asupra acestei fortificații sunt în derulare. Caracteristicile fortificației permit încadrarea acesteia în categoria castrelor legionare temporare din secolul I p.Chr., chiar și din prima parte a secolului II p.Chr. Sistemul de fortificații este foarte aplatizat. Cu toate acestea, se disting cu claritate laturile de Nord și Vest, pe care de altfel au putut fi identificate și porțile, fapt documentat în ortofotoplan, în modelul digital al terenului, cât și în fotografiile aeriene oblice.
La Vest de castru cercetările de teren indică prezența unei mari așezări rurale, databilă pe baza numeroaselor fragmente ceramice în secolele II-IV p.Chr. În zona în care a fost construit acest castru au fost semnalați tumuli aparținând necropolei de la Histria. Cu toate că am putut corobora informațiile distribuției spațiale a acestor complexe, nu am putut stabili care este raportul dintre aceste înmormântări și funcționarea castrului. Este un subiect asupra căruia vom reveni cu altă ocazie.
Căscioarele
Localizare: jud. Constanța
Descoperirea castrului este unul dintre rezultatele remarcabile și de dată recentă de arheologie a peisajului (landscape archaeology). Fortificația este de formă patrulateră, apropiindu-se de proporțiile unui dreptunghi. Resursele accesibile și colectate sunt imagini satelitare, fotografii aeriene oblice și ortogonale.
Conturul castrului se distinge ca o dungă albicioasă care descrie un patrulater cu orientarea NNV-SSE. La o primă vedere pare a fi un dreptunghi, dar laturile au următoarele dimensiuni: 365 m (Nord) x 506 m (Est) x 360 m (Sud) x 470 m (Vest). Sanțul fortificației poate fi observat, ca o dungă mai închisă la culoare, dublând valul spre exterior, doar pe latura vestică. Nu se pot distinge porțiuni în care valul și șanțul să fie întrerupte, pentru a putea marca astfel locul porților. Pot fi avansate mai multe explicații, dar ne vom limita la semnalarea preliminară a acestei situații, urmând să aprofundăm cercetarea fortificației și să revenim cu concluzii finale.
Sistemul de fortificare este puternic aplatizat, ca urmare a lucrărilor agricole intensive din acest areal. Nu se disting astfel diferențe de nivel relevante, care să fi putut fi observate la fața locului sau surprinse în fotografii oblice. Nici modelul digital al terenului nu a fost în măsură să ofere alternativ detaliile așteptate.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01
Bibliografie
Stefan, Al. S., Cercetări aerofotografice privind topografia urbană a Histriei. I. Epoca romană timpurie (sec. I-III e.n.), Revista Muzeelor şi Monumentelor, Seria Monumente Istorice şi de Artă, 1974, nr. 2, 39-51; Stefan, Al. S., Histria. Photographies aériennes et topographie générale: paléo-environnement, configurations urbaines, installations portuaires, nécropole tumulaire, voies vers la chôra (VIIe s. av. J.-C. — VIIe s. ap. J.-C.), Rivista di Topografia Antica/Journal of Ancient Topography, XXIX, 2019, 9-92.
Oltean, Hanson 2015, 894.