Luncavița

Localizare: com. Luncavița, jud. Tulcea (RAN 159749.01; TL-I-s-A-05837)

Fortificația de la Luncavița este amplasată pe Dealul Milan, un platou de natură stâncoasă având cota 48 m. Este amplasat la 2,5 km Nord de sat, accesul putând fi realizat pe un drum local care se formează la intrarea drumului E 87 (DN22) în nordul localității Luncavița.

Prima semnalare apare în manuscrisele lui Gr. Tocilescu, în ultimii ani ai secolului XIX. Nu se cunosc date referitoare la săpături arheologice pe teritoriul fortificației sau alte informații suplimentare. Nu sunt cunoscute mențiuni ale vreunei trupe sau indicii asupra numelui antic al cetății. La data la care readucem în discuție această fortificație, afirmăm că este foarte probabil ca fortificația de pe Dealul Milan să fi funcționat pe durata secolelor II-III p.Chr. Despre acest sit s-au făcut ulterior doar referiri lacunare în lucrări de sinteză privind frontiera romană, în voci din dicționare sau în scurte menționări ale unor cercetări arheologice din arealul respectiv, dar privitoare la alte epoci istorice sau descoperiri întâmplătoare.

Cercetarea detaliată a ortofotoplanurilor, a hărților, a datelor satelitare, a fotografiilor aeriene au condus la obținerea unui plan mult mai complex. Contururile zidurilor de incintă și ale unor clădiri din interior pot fi observate cu acuratețe în negativele șanțurilor de scoatere a zidurilor.

Latura lungă este orientată NS și are o lungime de 237 m, iar cea scurtă între 87 m (latura nordică) și 93 m (latura sudică). Se pot observa turnurile în formă semicirculară (sau mai degrabă trapezoidală?) pe laturile de Est, Sud și Vest și pe colțuri. Cel mai bine se poate identifica turnul din colțul sud-vestic. În interiorul fortificației sunt vizibile numeroase amprente delimitate de șanțuri de extragere a pietrei, care provin de la clădiri care au aparținut ultimei faze de locuire în interiorul fortificației.

În campaniile din anii 2018 și 2019, în cursul procesului de documentare și monitorizare a fortificațiilor de pe sectorul sudic al frontierei romane din România, am realizat mai multe recunoașteri pe teren și două serii de zboruri cu drona, care s-au materializat în completarea documentației cartografice a Dealului Milan, cât și a fortificației de la Rachelu, situată, de asemenea, pe teritoriul comunei Luncavița. Pentru o mai bună înțelegere a detaliilor sistemului defensiv roman și a delimitării corespunzătoare a așezărilor și a instalațiilor militare din acestă zonă, investigația a fost extinsă la un areal cât mai larg posibil.

Planul fortificației de pe Dealul Milan a fost corectat ca urmare a realizării unor modele efectuate la o rezoluție mai bună, obținând câteva detalii suplimentare ale planimetriei interne a fortificației de pe Dealul Milan, efectuând și corecții ale traseului incintelor printr-o mai bună corelare cu planul întocmit de Polonic. În urma suprapunerii acestor date, am putut separa cu claritate anumite șanțuri, care în unele porțiuni, conțin elemente de regularitate și structuri asemănătoare unor tranșee din Primului Război Mondial. Tranșee similare au putut fi identificate şi în alte situri romane din Dobrogea de Nord, precum Noviodunum sau Salsovia.

Parte a studiului:

Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01

Bibliografie

O. Țentea, Closing a gap. A roman fort rediscovered, în vol. Limes XXII. Proceedings of the XXIIth International Congress of Roman Frontier Studies, Ruse, Bulgaria, September 2012 (eds. L. Vagalinski, N. Sharankov) (= Bulletin of the National Archaeological Institute XLII, 2015), Sofia, 269-275; Țentea 2018, 105-118.