Galați
Galați (fostă Barboși)
Localizare: jud. Galaţi (RAN 75105.04; GL-I-s-A-02971)
Castrul auxiliar a fost semnalat în punctul „Tirighina”, un platou înalt situat pe malul stâng al Siretului, la 2,5 km de confluența actuală cu Dunărea.
Intrarea acestui spațiu sub control roman se produce cel mai probabil la începutul secolului al II-lea, castrul fiind construit aproape sigur în timpul lui Traian. Două inscripții onorifice atestă lucrări efectuate în castru în timpul domniei împăraților Traian și Hadrian. Din perioada staționării legiunii V Macedonica la Troesmis datează ștampilele acestei unități descoperite la Barboși (ISM V 305). De asemenea, aici au fost atestate și ștampilele cu numele legiunii I Italica (ISM V 307; precum și un centurio, ISM V 297, probabil aflat în fruntea detașamentului detașat la Barboși, și un medicus legionis, ISM V 299), cohors II Mattiacorum equitata (ISM V 306), respectiv classis Flavia Moesica (ISM V 308).
Localizarea castrului de la Barboși în perioada Principatului a fost destul de neclară. Locul în care a staționat garnizoana romană constituită din vexilații ale unor unități militare diverse a fost sugerat în jurul promontoriului Tirighina.
Ideea existenţei unui castru de dimensiuni mai mari decât promontoriul Tirighina, care să închidă în incinta lui un castellum, a fost formulată de către S. Sanie și preluată de mai mulți autori. Inadvertenţele se referă atât la cronologia celor două presupuse fortificații, castru, respectiv castellum, dar și la modul în care au fost amplasate și au funcționat fortificațiile, așezarea civilă și necropola. Pe micul promontoriu Tirighina nu a putut funcționa o fortificație romană în care să se fi constituit garnizoana unui număr prea mare de soldați. Acest loc ar fi putut servi cel mult ca punct de observare și/sau semnalizare
Singura posibilitate de funcționare a unei fortificații romane (cu dimensiuni încă neprecizate) a fost indicată pe marginea platoului înalt din vecinătatea promontoriului Tirighina, în proximitatea drumului, unde pe planul realizat de Vasile Pârvan erau marcate “valuri antice”, corespunzătoare sistemului de fortificații de pe latura nordică. În cursul cercetărilor arheologice preventive din anii 2017 și 2019 a fost descoperită incinta nordică și un șanț, care o dublează către Nord (Informații amabile Florin Topoleanu și Gabriel Jugănaru, cărora le mulțumim și cu această ocazie. Raportul este în curs de publicare în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2019, București 2020).
Probabil că începând cu perioada împăratului Hadrian, Barboşi devine centrul teritoriului (territorium sau regio) delimitat de valul de la Traian-Tuluceşti, aflat sub administrație militară. Acest val (denumit și Valul Galaţilor) are o lungime de 23 de km, urmând un traseu în forma unui segment de cerc, cu centrul la Galaţi. Valul are o înălţime de peste 3 m în porțiunea sa sudică din zona satului Traian, iar din cauza aplatizării sale prin lucrări agricole poate ajunge și la o lăţime de cca 30 m. Un șanț larg dublează valul spre Vest, respectiv spre Nord.
O fortificație de dimensiuni mici (fortlet) a fost cercetată în Galați, cartierul Dunărea. De asemenea, au mai fost cartate structurile rectangulare de dimensiuni mici, în interiorul valului, la vestul Bălții Mălina.
În vederea conturării unei imagini de ansamblu asupra distribuirii complexelor funerare din necropola de la Barboşi am coroborat cartările cercetărilor arheologice proprii cu cele obținute pe baza fotografiilor aeriene efectuate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial[1]. Astfel, ne-am propus să extindem cercetarea la nivelul tuturor descoperirilor cu caracter funerar din spațiul delimitat de Valul Traian–Tulucești, precum și din zona conexă acestuia. Suportul cartografic a fost asigurat de platforma http://geo-spatial.org, iar integrarea datelor a fost realizată cu utilizarea Open Source. Utilitatea acestui procedeu a fost validată în momentul integrării datelor înregistrate pe teren
[1] Ţentea, Oltean 2009, pl. 3, 4.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01
Bibliografie
V. Pârvan, Castrul de la Poiana şi drumul roman prin Moldova de Jos, AARMSI II, XXXVL, 1913; 1-38, IX pl.; S. Sanie, Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. II î. Hr.-III d. Hr.), Iaşi 1981; L. Petculescu, Despre cronologia fortificaţiilor romane de la Bărboşi, Pontica 15, 1982, 249-253; Ţentea, Oltean 2009, 1515–1524; O. Țentea, Al. Rațiu, Repertoriul peisajului funerar din zona confluenței Siretului cu Dunărea – studiu preliminar, Cercetări Arheologice 22, 2015, 189–270.