Fortificația este situată pe o terasă înaltă aflată pe malul drept al brațului Măcin, în punctul „La Cetate”, la limita sud-vestică a orașului.
Deși a fost semnalată încă de la finele secolului XIX, fortificația a fost afectată semnificativ de lucrări de extragere a pietrei desfășurate în perioada interbelică. Se păstrează o latură întregă, cea de nord, care are o lungime de aproximativ 115 m. Latura estică, perpendiculară pe cea nordică, se păstrează pe o lungime de 110 m. De asemenea se păstrează aproximatix 25 m dintr-o altă latură, orientată nord-est – sud-vest, care formează un unghi de aproximativ 120° cu latura nordică.
Castrul auxiliar, suprapus de fortificația romană târzie, a fost foarte puţin cercetat. Acesta a fost locul de ganizoană pentru ala I Vespasiana Dardanorum (ISM V 251). Sunt prezente și urmele unei alte unități, ala II Hispanorum et Aravacorum (ISM V 253). În epoca Dominatului este atestată aici garnizoana unei unități de cavalerie, Cuneus equitum catafractariorum (ND, Or. 39, 16). Apare menționată ca structură urbană (civitas) pentru epoca Dominatului (GeogrRav IV 5, 47).
Investigațiile noastre au constat în colectare de date necesare obținerii ortofotoplanului, modelării 3D, respectiv realizarea de fotografii oblice. Cu această ocazie s-au efectuat recunoașteri pe teren ale structurilor constructive.
Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01
TIR L 35, p. 24; Suceveanu 1977, 61-62, nr. 4; Zahariade, Gudea 1997, p. 80, nr. 46; Gudea 2005, p. 453, nr. III. 46.