Boița (Caput Stenarum?, Tabula Peutingeriana VIII, 1)
Localizare: Com. Tălmaciu, jud. Sibiu (RAN: 145845.01, SB-I-m-A-11946.01)
Fortificația romană de la Boița este amplasată în imediata apropiere a curburii Oltului înainte de a intra în defileu. La aproximativ 2 km Est de satul actual, în punctul Rude / La Rude, pe terasa înaltă din dreapta Oltului sunt vizibile parțial urme din fortificația romană, mai ales pământul rezultat din săpăturile arheologice, fără a se distinge ruine. Pe câmp, în urma lucrărilor agricole se pot identifica cu ușurință numeroase urme de factură romană, în special în marginea terasei înalte, la sud-est de fortificație.
În urma cercetărilor arheologice (M. Macrea şi colab. 1957; N. Lupu 1958; 1968-1976; N. Branga 1979) nu a fost publicat un plan coerent. Ioana Bogdan-Cătăniciu a propus unele completări ale unor elemente defensive ale fortificației.
Avem de a face cu o fortificație patrulateră, cu colţuri rotunjite și dimensiunile 45×50 m; zid dublu de 1,50 m grosime, înconjurat cu un şanţ dublu de apărare; pe latura de V a fost identificată parţial o poartă. Descoperirea unei ștampile cu numele legiunii XIII Gemina (IDR III/4, 84) a condus la formularea ipotezei prezenţei unui detașament al legiunii în primii ani ai stăpânirii romane în Dacia (Bauvexillation ?). De asemenea, a fost descoperită o ştampilă de tipul COH I… (IDR III/4, 85), atribuită cohortei I Tyriorum sag, respectiv I Commagenorum sag, fără a exista în acest moment elemente decisive în favoarea niciunei ipoteze. Pe baza acestui argument, dar fără a exista suficiente elemente pentru stabilirea unei cronologii, putem vorbi în acest moment despre utilizarea materialului ceramic de construcție, marcat cu aceste ștampile.
La 80 m S de fortificație au fost identificată o construcție de dimensiuni mari (20 × 50 m) a cărei cercetare arheologică nu a fost finalizată. Instalațiile de încălzire și de îmbăiere pot aparține băile utilizate de garnizoana fortificației sau unui complex de dimensiuni mai mari. În apropiere au fost descoperite resturile unei clădiri (11 × 10,5 m), interpretată de N. Lupu ca o statio sau un tabularium portorii.
De jur împrejurul fortificației pot fi semnalate urme de fragmente ceramice provenind din așezarea civilă, de pe teritoriul căreia, la aproximativ 60 m nord-vest de fortificație, în ruinele unei construcții cu fundație de piatră și structură de lemn, a fost descoperit un tezaur monetar îngropat probabil în contextul invaziei carpice din 245 p. Chr.
Cele mai importante structuri descoperite se situează la limita terasei superioare de pe malul drept al Oltului, la o distanță de aproximativ 500 m Est de curbura râului, zonă în care drumul se ramifica către defileul Oltului, respectiv către Apulum.
Integrarea datelor colectate în ultimii ani ne oferă imaginea parțială a fortificației, a unor construcții din așezarea civilă, precum și a relației acestora cu principalele artere de comunicare, rutiere sau fluviale. Rezultatele măsurători geofizice au confirmat existența unor structuri constructive în acest areal, însă acestea au avut un caracter restrâns din cauza accesului limitat pe parcelele cultivate care acoperă situl.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01
Bibliografie
Christescu 1937, p. 108; Macrea, M. MCA 6, 1959, 429-437; Lupu, N. MCA 7, 1961, 411-422; Tudor 1968, 372; TIR L 35, 30; Tudor 1978, 270-271, nr. 9, 315 (termele); Vlădescu 1983, 114-115, nr. 21; Vlădescu 1986, 79-80; Albescu, I. 1990. Boița. Monografie istorică, Sibiu (p. 112); .EAIVR, I, 249-250; Gudea 1997, 69-70, nr. 46; Lupu, N. 2002. Acta Terrae Septemcastrensis 1: 71-106; Dudău 2006, 65, nr. 11; 97; Marcu 2009, 187-188, nr. 40; Țentea 2012, 66; Schuster, C. 2013. Castelul de la Caput Stenarum şi Cohors I Flavia Commagenorum, Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis 5: 237-253.