Islaz
Localizare: Com. Islaz, jud. Teleorman. (RAN: 151745.01; TR-I-s-B-14206)
În vecinătatea satului Islaz, au fost semnalate trei castre, două amplasate în proximitatea Dunării și unul pe malul Oltului. Unul este complet distrus de Dunăre.
Dintre acestea, unul cu incinta din piatră a fost menționat în punctul „Cetatea Racoviţa”, situat la Nord-Est de localitatea actuală, într-o zonă mlăștinoasă a pârâului Racoviţa, care se varsă în Olt. Denumirea Islaz-Racovița vine de la pârâul aflat în apropiere.
Se păstra doar colțul de Nord-Vest (75 × 105 m), prevăzut cu val și șanț de apărare. Au fost identificate cărămizi romane și fragmente ceramice. Ar putea data din epoca traianică, dar lipsesc elemente certe. Nu mai sunt urme vizibile la suprafață, fortificația fiind distrusă aproape integral de eroziune și de cimitirul satului.
O fortificație a fost semnalată în punctul „Cetatea Verdea”, situat la Sud-Vest de Izlaz, pe o insulă a Dunării, în apropierea vărsării Oltului în Dunăre. Denumirea Vedea (sau Verdea) vine de la fosta insulă Verdea, formată de cursul Dunării (păstrată pe planurile directoare de tragere). Fortificația era situată la aproximativ un km Nord de această insulă (fig. 24.2.b. –galben; fig. 24.5). A fost puternic afectată de cursul râului, fiind în mare parte distrusă. În anul 1876, au fost făcute anumite observații de A. T. Laurian, când erau vizibile trei șanțuri și trei valuri, care conturau un castru cu dimensiunile de 120 × 340 m. La acea dată au fost menționate descoperirile unor sarcofage de piatră și ale unor monede datate în timpul lui Septimius Severus, precum și un sestertius datat în perioada lui Traian.
În anul 1977, au fost efectuate câteva sondaje în care au fost descoperite structuri care se pot atribui așezării civile romane. Ioana Bogdan-Cătăniciu presupunea că aceste castru a fost construit în perioada lui Hadrianus.
A treia fortificație semnalată de Laurian și Bolliac (95 × 122 m), punct din care a fost extrasă multă cărămidă romană, a fost complet distrusă. Este posibil să fie vorba de punctul Islaz-Ostrovu (fig. 24.2.c. – verde). Pe planurile directoare de tragere figurează sub denumirea Ostrovul Verde /Ostrovul Calnovăț.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01
Bibliografie
Tudor 1978, 279; Cătăniciu 1981, 30; Vlădescu 1983, 81, nr. 6; Vlădescu 1986, 29-30; Gudea 1997, 82, nr. 67; Gudea 2005, 492, nr. VII. B. 1; Dudău 2006, 116; Marcu 2009, 212, nr. 56.