Reșca (Romula)
Localizare: Com. Dobrosloveni, jud. Olt (RAN: 126754.01.02; OT-I-m-A-08527.02)
Municipium (Aelium?) Romulensium Malvensium? / colonia Romula
Așezarea civilă de la Romula a devenit municipium pe timpul lui Hadrian, fiind apoi atestată colonia Romulensium pe timpul lui Philippus Arabs, în anul 248 p. Chr., când zidurile orașului au fost reconstruite manu militari (CIL III 8031 = ILS 510 = IDR II 324), folosindu-se Bauvexillationen din legiunile XXII Primigenia p. f. din Germania superior (AE 1940, 13 = IDR II 325; AE 1940, 14 = IDR II 326) și VII Claudia p. f. din Moesia superior (AE 1939, 28 = IDR II 327; CIL III 8047 = IDR II 328). Ambele legiunii fuseseră probabil implicate în respingerea atacului carpic din anul 247 p. Chr.
Un complex cu urmele mai multor instalaţii militare romane; apăra drumul roman de-a lungul Oltului şi un important pas de trecere al râului; cele trei presupuse instalaţii militare romane sunt situate în centrul satului actual, în punctele „Dealul Morii” la SE (C); „Biserica Veche” la N (B) şi „Cetate” la V (A); toate aceste puncte sunt suprapuse de clădiri moderne (unii cercetători susţin existenţa doar a două fortificaţii); cercetări: D. Tudor, Cr. M. Vlădescu 1968-1976; castru auxiliar B, plan pătrat 100×100 m; castru auxiliar A, plan dreptunghiular, 182×216 m; au fost evidenţiate două faze de construcţie: 1. castru de lemn şi pământ; val de 7 m lăţime şi 1,85 m înălţime; şanţ cu o deschidere de 6-7 m şi o adâncime de 2,50 m; 2. castru de piatră , zid de cărămidă de 1,95 m grosime, ridicat în timpul lui Hadrian; castru auxiliar C, plan dreptunghiular; material tegular al legiunilor XI Claudia p. f., V Macedonica; legiunile VII Claudia Philippiana (IDR II 327; ILD 136) şi XXII Primigenia Philippiana (IDR II 326; ILD 135); material tegular al numerus Syrorum Malvensium şi al cohortei I Flavia Commagenorum (IDR II 382); o unitate […]I SAG, încă neidentificată (vezi cohors I sagittariorum de la Drobeta), apare pe un fragment de ţiglă (ILD 140); întregul complex militar a început să funcţioneze în vremea lui Traian şi a durat până la jum. sec. III sau chiar până la părăsirea provinciei.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01
Bibliografie
Tocilescu 1900, 94-96; Christescu 1937, 199-200; D. Tudor, Romula, Bucureşti, 1968; TIR L 35, 62; Tudor 1968, 342-356; D. Benea, Oltenia 1, 1974, 69-74; Cr. M. Vlădescu, Gh. Poenaru-Bordea, Limes XI, 353-361; Tudor 1978, 297, nr. 38; M. P. Speidel, ZPE 30, 1978, 119-120; Cr. M. Vlădescu, SCIVA 32, 1981, 195-204; idem, Muzeul Naţional 6, 1982, 123-131; Vlădescu 1983, 85-88, nr. 8; Vlădescu 1986, 34-40; Mărgărit-Tătulea 1994; Bogdan-Cătăniciu 1997, 64-66; Gudea 1997, 85-86, nr. 70; Gudea 2005, 493-494, nr. VII. B. 3; Dudău 2006, 130; Marcu 2009, 228-229, nr. 66.
Petolescu 2011, 99-102, nr. 12 și 106-108 (Malva, localizată de Petolescu la Cioroiu Nou, unde este însă până acum identificată doar o statio); Ardevan 1998, 29-33; Piso 2005, 51-59.