Venus pudica on a bone distaff from Capidava

Cercetări Arheologice 23, 2016, 127-150
https://doi.org/10.46535/ca.23.06



Venus pudica on a bone distaff from Capidava

Authors: Alexandru Rațiu

Keywords:

Furcă de tors, Venus Pudica, prelucrarea osului, artă provincial romană, Capidava

Distaff; Venus Pudica; bone carving; Roman provincial art; Capidava

Abstract:

Nota de față face referire la o descoperire recentă (campania 2016) de la Capidava din sectorul VII al șantierului arheologic, în cadrul cercetării obiectivului denumit în bibliografia sitului Capidava drept Principia din faza târzie. Cercetarea la edificiul cu absidă de la Capidava a început în anii ’50 când s-au cercetat o parte din bordeiele medio-bizantine ce suprapun clădirea. În anul 2013 cercetările au fost reluate, urmând ca an de an să se deschidă noi unități de săpătură, conform unui caroiaj prestabilit de 4 × 4 m, care numără 26 carouri în total. În cadrul campaniei din anul 2016, cercetând nivelul romano-bizantin din secolul al VI-lea p. Chr., ultimul nivel de locuire antică al edificiului, pe podeaua din lut bătătorit s-a descoperit o furcă de tors cu inel, confecționată din os. Furca a fost descoperită pe podea la cca un metru distanță de zidul de nord-est al edificiului, în apropierea colțului de est al clădirii. Pe baza analizei descoperirilor din cadrul aceluiași context arheologic piesa se datează în secolul al VI-lea p. Chr. Furca este formată dintr-o tijă ce are sculptate în partea superioară o reprezentare stilizată a zeiței Venus în ipostaza Pudica, iar în partea inferioară un inel folosit pentru a fixa furca pe degetul celei care o folosea. Dimensiunile sale generale sunt de 21,50 cm în lungime și 0,70–1,02 cm în grosime, cu statueta zeiței având 5,37 cm lungime și 1,37 cm lățime. Furca se păstrează integral, starea de conservare fiind foarte bună, și are urme de uzură rezultată în urma folosirii pe inel și partea inferioară a tijei. Analogiile pentru această piesă au fost descoperite în general în necropole din epoca romană, toate variind ca datare între secolele I–IV p. Chr. Piesa de la Capidava, având în vedere contextul de descoperire se datează în secolul al VI-lea p. Chr.

The present note refers to a recent discovery (2016 campaign) from Capidava, sector VII of the archaeological dig site, during the research of what is known in the bibliography for the Capidava site as the Principia from the late phase. The research of the Capidava apse building started in the 1950s when some of the medio-Byzantine shacks overlapping the building were researched. The research was resumed in 2013, with new excavation units being opened every year, according to a pre-established grid of 4 × 4 m, which counts 26 squares in total. A bone-made distaff was discovered in 2016 on the clay floor while researching the Roman-Byzantine 6th-century level, the last level of ancient habitation for this edifice. The distaff was discovered on the floor, about one meter away from the building’s north-eastern wall, near the building’s eastern corner. Based on the analysis of the discoveries from the same archaeological complex, the artefact is dated in the 6th century A.D. The distaff is comprised of a rod whose upper end is sculpted in a stylised representation of the goddess Venus in her Pudica stance, while the lower part has a ring used to fix the distaff on the finger of the one using it. Its general size is 21.5 cm in length and 0.7-1.02 cm in thickness, with the goddess’s statue having 5,37 cm in length and 1.37 cm in width. The distaff is complete, very well preserved and has signs of wear resulting from use on the ring and lower part of the stem. Analogies for this piece have generally been discovered in Roman-era necropolises, all ranging in dating between the 1st –4th centuries A.D. The piece from Capidava dates back to the 6th  century A.D., given the context of its discovery.

Download: PDF

How to cite: Alexandru Rațiu, Venus pudica on a bone distaff from Capidava, Cercetări Arheologice, Vol. 23, pag. 127-150, 2016, doi: https://doi.org/10.46535/ca.23.06

Bibliography

  1. M. Adak, N. E. A. Şahin, Katalog der Inschriften im Museum von Adapazari, Gephyra, Journal fort he Ancient History and Cultures oft he Eastern Mediterranean, Akdeniz University, 2, 2005, p. 133–172
  2. Maria Bíró, The bone objects of the Roman Collection. Catalogi Musei Nationalis Hungarici II, Budapest, 1994
  3. Krista Buell, Aphrodite of Knidos. Trendsetter: Depictions of the Female Nude and Sexuality in Ancient Greek Sculpture, University Honors Theses, Paper 252, 2016
  4. A. Corso, The Cnidian Aphrodite, in I. Jenkins, G.B. Waywell (eds.), Sculptors and Sculpture of Caria and the Dodecanense, British Museum Press, London, 1997, p. 91–98
  5. Marielouise Cremer, Venuskunkeln aus Kleinasien, Archäologischer Anzeiger, Berlin, 1996, p. 135–144
  6. Christa Farka, Römerzeitliche Gräber aus Haselbach in Niederösterreich, Römisches Österreich. Jahresschrift der Österreichischen Gesellschaft für Archäologie, Wien, 3, 1975, p. 73–109
  7. N.F. Fedoseev, O.D. Chevelev, Прялки с кольцом из Пантикапея (A Spinning-Wheel with a Ring from Pantikapaion), Археология и история Боспора, Том 3, 1999, p. 173–184
  8. Christine Mitchell Havelock, The Aphrodite of Knidos and Her Successors: A Historical Review of the Female Nude in Greek Art, University of Michigan Press, 2007
  9. Sanja Ivcevic, Kostane preslice s prikazom Afrodite iz Arheoloskog Muzeja Split, Opuscula Archaeologica, Zagreb, 23–24, 1999-2000, p. 473–480
  10. E. Kloiber, Die Gräberfelder von Lauriacum, Das Espelmayerfeld, Forschungen in Lauriacum 8, Linz, 1962
  11. Rachel Krouser, Creating the Past: The Venus de Milo and the Hellenistic Reception of Classical Greece, in American Journal of Archaeology, 109, 2005, p. 227–250
  12. I.C. Opriș et alii, Capidava 2015 – proiect de cercetare arheologică preventivă în vederea restaurării, consolidării, protecției, conservării și punerii în valoare a sitului arheologic Capidava, CCA 2016 (http://www.cimec.ro/Arheologie.html), p. 131–158, 439–510
  13. I. C. Opriș, Al. Rațiu, M. Duca, Capidava 2013 – sectoarele III, VI, VII intra-muros. Clădirea C2/2011, via principalis, S 1/ 2004, CCA 2014 (http://patrimoniu.gov.ro), p. 34–36, fig. 1–14, p. 270–275
  14. Judit Pasztókai-Szeöke, “The mother shrinks, the child grows. What is it?” The evidence of spinning implements in funerary context from the Roman province of Pannonia, in C. Alfaro Giner, M. J. Martínez García, J. Ortiz García (Eds.), Mujer y vestimenta aspectos de la identidad femenina en la antigüedad, Valencia, 2011, p. 125–140
  15. Luise Schintlmeister, Aphrodite in Ephesos, Mag. Phil. Dissertation, Diplomstudium Klassische Archäologie, Universität Wien, 2013
  16. Dragna Spasić-Djurić, Viminacium. The capital of the Roman province of Upper Moesia, Požarevac, 2002
  17. Gh. Ștefan, Dinogetia I, Dacia, VII–VIII, 1937–1940, p. 401–425
  18. L. Vass, Egy Porolissumról (Mojgrád/Moigrad, Szilágy megye) származó Venus-ábrázolású csontguzsaly / A bone distaff depicting Venus from Porolissum (Moigrad, Sălaj County, Romania), Bajusz I., Benkő E., Emődi T., Kovács A., László A. (eds.), Dolgozatok Az Erdélyi Múzeum Érem- És Régiségtárából Új Sorozat VI–VII (XVI–XVII), 2013, p. 59–70

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License