New archaeological researches at the roman fort from Băneasa (Teleorman county)

Cercetări Arheologice 23, 2016, 107-125
https://doi.org/10.46535/ca.23.04



New archaeological researches at the roman fort from Băneasa (Teleorman county)


Authors: Eugen S. Teodor

Keywords: Limes Transalutanus; Roman fort; magnetometry; field survey; test digging; Chilia-Militari pottery

Abstract:

În cadrul proiectului de cercetare Limes Transalutanus s-au realizat evaluări ale stării de conservare pentru siturile studiate. Castrul mare de la Băneasa – care este cea mai mare fortificație romană de pe această frontieră – nu a ieșit prea bine din acea analiză, rezultând că partea centrală a laturii de vest este deja pierdută în râpa dinspre Călmățui, iar colțurile adiacente sunt în pericol iminent. Deși în cadrul proiectului nu erau prevăzute săpături arheologice, cu excepția unor scurte sondaje mecanice pe „troian”, aceste constatări m-au determinat să fac o săpătură scurtă, informativă, la colțul de sud-vest al castrului, cel care părea cel mai afectat de eroziune. Săpătura de diagnostic a intersectat atât săpătura lui Gheorghe Cantacuzino (din 1943), cât și o săpătură mai nouă, cu autor necunoscut. Acestea au afectat aproape o treime din suprafața deschisă (11 mp), restul servind concluziilor care sunt detaliate în raport. Săpătura a demonstrat că diagnosticul fusese corect. Nu doar că valul de apărare este complet pierdut, dar chiar și „nivelul de călcare antic”, pe care se construise palisada, a fost afectat de combinația dintre arăturile sistematice și înclinația naturală a platoului. Din fosta palisadă s-a mai găsit doar o groapă (parțială) de stâlp, arsă până la bază. Față de situația dramatică a curtinei, cea constatată imediat la interior este mult mai bună. Aici au putut fi distinse, sub arătură, două niveluri distincte din epoca romană. Cel vechi a adăpostit o baracă, și ea arsă, deși mult mai puțin sever decât palisada, nivel datat cu monedă de la începutul veacului al III-lea. Nivelul mai recent sugerează, prin analiza de inventar, că arealul studiat își schimbă utilitatea, devenind zonă industrială (producție ceramică și de fier reciclat). Analiza de inventar pentru nivelurile romane au produs câteva surprize notabile, între care cvasiabsența materialului tegular sau a celui metalic, cât și prepoderența relativă a ceramicii considerate, până recent, a aparține culturii Chilia-Militari. O altă surpriză a fost existența unui nivel preistoric consistent (probabil din perioada timpurie a epocii fierului), atât ca depunere antropică (de peste 0,5 m), cât și ca pondere a ceramicii recoltate (spre 40%). Având în vedere rezultatele interesante din zona de interior a castrului, s-a hotărât extinderea cercetării în alte zone ale castrului mare, în vederea unui diagnostic de ansamblu mai temeinic, alături de extinderea cercetării geofizice, urmărind a pregăti situl pentru un proiect de cercetare sistematică, pe termen nedefinit. Decizia are legătură şi cu includerea castrului pe Lista Tentativă UNESCO, aflată în lucru la Comisia de Limes, cât şi cu perspectiva nevoii unui viitor proiect de exploatare turistică și muzeală, care să beneficieze de necesarul suport ştiinţific.

Download: PDF


How to cite: Eugen S. Teodor, New archaeological researches at the roman fort from Băneasa (Teleorman county), Cercetări Arheologice, Vol. 23, pag. 107-125, 2016, doi: https://doi.org/10.46535/ca.23.04


Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License