New archaeological researches at the roman fort from Băneasa (Teleorman county)

Cercetări Arheologice 23, 2016, 107-125
https://doi.org/10.46535/ca.23.04



New archaeological researches at the roman fort from Băneasa (Teleorman county)

Authors: Eugen S. Teodor

Keywords:

Limes Transalutanus, castru, magnetometrie, topografie, săpătură test, ceramică Chilia-Militari

Limes Transalutanus; Roman fort; magnetometry; field survey; test digging; Chilia-Militari pottery

Abstract:

În cadrul proiectului de cercetare Limes Transalutanus s-au realizat evaluări ale stării de conservare pentru siturile studiate. Castrul mare de la Băneasa – care este cea mai mare fortificație romană de pe această frontieră – nu a ieșit prea bine din acea analiză, rezultând că partea centrală a laturii de vest este deja pierdută în râpa dinspre Călmățui, iar colțurile adiacente sunt în pericol iminent. Deși în cadrul proiectului nu erau prevăzute săpături arheologice, cu excepția unor scurte sondaje mecanice pe „troian”, aceste constatări m-au determinat să fac o săpătură scurtă, informativă, la colțul de sud-vest al castrului, cel care părea cel mai afectat de eroziune. Săpătura de diagnostic a intersectat atât săpătura lui Gheorghe Cantacuzino (din 1943), cât și o săpătură mai nouă, cu autor necunoscut. Acestea au afectat aproape o treime din suprafața deschisă (11 mp), restul servind concluziilor care sunt detaliate în raport. Săpătura a demonstrat că diagnosticul fusese corect. Nu doar că valul de apărare este complet pierdut, dar chiar și „nivelul de călcare antic”, pe care se construise palisada, a fost afectat de combinația dintre arăturile sistematice și înclinația naturală a platoului. Din fosta palisadă s-a mai găsit doar o groapă (parțială) de stâlp, arsă până la bază. Față de situația dramatică a curtinei, cea constatată imediat la interior este mult mai bună. Aici au putut fi distinse, sub arătură, două niveluri distincte din epoca romană. Cel vechi a adăpostit o baracă, și ea arsă, deși mult mai puțin sever decât palisada, nivel datat cu monedă de la începutul veacului al III-lea. Nivelul mai recent sugerează, prin analiza de inventar, că arealul studiat își schimbă utilitatea, devenind zonă industrială (producție ceramică și de fier reciclat). Analiza de inventar pentru nivelurile romane au produs câteva surprize notabile, între care cvasiabsența materialului tegular sau a celui metalic, cât și prepoderența relativă a ceramicii considerate, până recent, a aparține culturii Chilia-Militari. O altă surpriză a fost existența unui nivel preistoric consistent (probabil din perioada timpurie a epocii fierului), atât ca depunere antropică (de peste 0,5 m), cât și ca pondere a ceramicii recoltate (spre 40%). Având în vedere rezultatele interesante din zona de interior a castrului, s-a hotărât extinderea cercetării în alte zone ale castrului mare, în vederea unui diagnostic de ansamblu mai temeinic, alături de extinderea cercetării geofizice, urmărind a pregăti situl pentru un proiect de cercetare sistematică, pe termen nedefinit. Decizia are legătură şi cu includerea castrului pe Lista Tentativă UNESCO, aflată în lucru la Comisia de Limes, cât şi cu perspectiva nevoii unui viitor proiect de exploatare turistică și muzeală, care să beneficieze de necesarul suport ştiinţific.

The Limes Transalutanus research project included evaluating the conservation state of the studies sites. The large fort from Băneasa – the largest Roman fortification from this frontier – did not perform well, with the central part of its western side already lost in the ravine towards Călmățui and the adjacent corners in imminent danger. Although the project did not include archaeological excavations, with the exception of brief, mechanised samplings of the “wall” (“troian”), these observations have determined me to conduct a brief, informative dig on the south-western corner of the fort, the one that seemed to be the most affected by the erosion. The test digging intersected both the excavation conducted by Gheorghe Cantacuzino (in 1943) as well as a more recent excavation, whose author is unknown. They affected almost a third of the excavated area (11 square meters), with the remainder serving as the conclusions detailed in the report. The excavation proved that the diagnosis had been correct. It is not only the defensive wave that is completely lost but even the “ancient stepping level” on which the palisade had been built was affected by the combination of systematic excavations and the plateau’s natural angle. A stake hole (partially), burned down to its base, was all that was found from the former palisade. Compared to the dramatic situation of the curtain, the one noticed inside is much better. Two distinct Roman-era levels could be distinguished here, under the ploughing. The old one included a barrack that also burnt, though less severe that the palisade; the level is dated based on a coin from the beginning of the 3rd century. The more recent level suggests, through the inventory analysis, that the studied area changes its utility, becoming an industrial area (ceramic production and recycled iron). The inventory analysis for the Roman levels produced some notable surprises, among which the quasi-absence of tegular or metal materials, as well as the relative preponderance of ceramics considered, until recently, to belong to the Chilia-Militari culture. Another surprise was the existence of a consistent prehistoric level (probably from the early Iron Age), both in terms of anthropic deposition (more than 0.5 m) and in terms of the share of collected ceramics (about 40%). Considering the interesting results obtained from the interior area of the fort, it was decided to expand the research to other areas of the large fort, with the goal of a more thorough overall diagnosis, along with the expansion of the geophysical research, aiming to prepare the site for a systematic research project, on the indefinite term. The decision is also related to the inclusion of the fort on the UNESCO Tentative List, which is being prepared by the Limes Commission, as well as to the need for a future touristic and museum exploitation project, which will benefit from the necessary scientific support.

Download: PDF

How to cite: Eugen S. Teodor, New archaeological researches at the roman fort from Băneasa (Teleorman county), Cercetări Arheologice, Vol. 23, pag. 107-125, 2016, doi: https://doi.org/10.46535/ca.23.04

Bibliography

  1. Gh. Bichir, Geto-dacii din Muntenia în epoca romană, București, 1984
  2. Ioana Bogdan-Cătăniciu, Nouvelles recherches sur le limes du sud-est de la Dacie, in J. Fitz (ed.), Limes: Akten des XI. Internationalen Limeskongresses (Székesfehérvár, 30.8.-6.9.1976), Budapest, 1977
  3. Ioana Bogdan-Cătăniciu, Muntenia în sistemul defensiv roman (sec. I–III p. Chr.), Alexandria, 1997
  4. Gh. Cantacuzino, Le grand cap romain situé de la commune Băneasa (dép. de Teleorman), Dacia, IX–X, 1941–1944 (1945), p. 441–472
  5. B. Davies, R.S. Tomber, A dated corpus of early Roman pottery from the City of London, Museum of London & Council for British Arhcaeology, 1994
  6. Suzana Dolinescu-Ferche, La culture Ipotești-Cândești. La situation en Valachie (Ve–VIIe), Dacia, N.S., 28, 1984, p. 111–147
  7. A. Opaiț, Local and imported ceramics in the Roman province of Scythia (4th–6th centuries AD): aspects of economic life in privonce of Scythia, Oxford: Archaeopress, 2004
  8. D. Paraschiv, Amfore romane și romano-bizantine în zona Dunării de Jos (sec. I–VII p. Chr.), Iași, 2006
  9. C. C. Petolescu, Dacia. Un mileniu de istorie, Bucureşti, 2010
  10. Gh. Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976
  11. E. S. Teodor, Roman fort from Răcari (Dolj County, Romania) and its four stages. Plannimetry, stratigraphy and chronology, in Field researches 2003–2006, Proceedings of the 20th Congress of the Roman Frontiers, 4–11 Sept. 2006, Léon, Spain, 2009, vol. 2, p. 1524–1539
  12. E. S. Teodor, The Invisible Giant: Limes Transalutanus. An Overview south of Argeş River, Târgovişte, 2015
  13. E. S. Teodor, Studiul identificării așezărilor civile pe frontiera transalutană, in E.S. Teodor (ed.), Arheologia peisajului și frontierele romane, Târgoviște, 2016, p. 97–122
  14. E. S. Teodor, De pază pe Limes Transalutanus. Despre turnurile de pe segmentul sudic, in E.S. Teodor (ed.), Arheologia peisajului și frontierele romane, Târgoviște, 2016, p. 67–96
  15. E. S. Teodor, Tehnologia de cercetare a obiectivelor liniare (Interim report of the research project for 2016), http://www.limes-transalutanus.ro/rapoarte/raport_etapa3.html
  16. E. S. Teodor, Raport de diagnostic arheologic pentru județul Teleorman,CCA 2017 (secțiunea de diagnostic)
  17. E. S. Teodor, Corina Nicolae, Civilians in the Fort. Răcari Case, Acta Musei Napocensis, 2013, 50/I, p. 157–180
  18. E.S. Teodor, A. Bădescu, C. Haită, One Hundred Sherds. Chilia-Militari Culture Reloaded. Alexandria Pottery Case, Journal of Ancient History and Archaeology, 2 (4), 2015, p. 90–135
  19. E.S. Teodor, A. Bădescu, D. Ştefan, Systematic field survey on Limes Transalutanus. Săpata Case, Journal of Ancient History and Archaeology, 4, 2 (forthcoming)
  20. Grigore G. Tocilescu, Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie. Communications faites à l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres de Paris, 1892–1899, Bucarest: Imprimerie du Corps Didactique, 1900
  21. Agnieszka Tomas, Jugs from Novae. A Study on finds from 1960–99, Novensia, 14, 2003, p. 119–184

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License