On the defence of aurariae Dacicae

Cercetări Arheologice 16, 2009, 371-381
https://doi.org/10.46535/ca.16.21



On the defence of aurariae Dacicae

Authors: Ovidiu Țentea

Keywords:

aurariae Dacicae; legionaries; beneficiarii consularis; equestrian auxiliaries; western frontier

Abstract:

Apărarea cadrilaterului aurifer a fost un subiect abordat de mai multe ori în literatura de specialitate, fiind tratat de obicei împreună cu tema frontierei de vest a provinciei Dacia. Cu toate acestea, informaţiile de care dispunem până în acest moment sunt insuficiente sau neclare, tocmai în sectorul cuprins între castrele de la Micia şi Bologa, anume în zona Munţilor Apuseni. Această discuţie argumentează câteva elemente ale unui posibil model de funcţionare a apărării zonei minelor aurifere. Nu am intenţionat însă să realizez o analiză detaliată a întregii problematici. Staţionarea legiunii XIII Gemina la Apulum, încă din primii ani ai provinciei, pe întreaga durată a existenţei acesteia, a fost pusă în legătură şi cu paza zonei aurifere, respectiv cu protejarea transportului aurului extras în Muntii Apuseni. Odată cu venirea legiunii V Macedonica în Dacia, segmentul Potaissa – Apulum cuprinde două legiuni şi o ala milliaria, fapt care indică în mod special necesitatea întăririi pazei zonei aurifere. Aşadar, aducerea legiunii la Potaissa indică interesul deosebit pentru întărirea unei zone sensibile şi deosebit de importante. Amplasarea a două legiuni la o distanţă mică pentru apărarea unei zone vitale din punct de vedere strategic este un fapt cunoscut pe unele sectoare dunărene, cum ar fi Singidunum–Viminacium, Brigetio–Aquincum sau Vindobona–Carnuntum. În Dacia se poate observa o concentrare de efective militare în zona auriferă şi a graniţei vestice, areal grav afectat în cursul războaielor marcomanice. Astfel, s–a putut observa în cazul Moesiei Superior, că recrutările trupelor din anul 169 p. Chr. au avut în vedere campania din anul următor contra iazigilor. Se poate observa faptul că, de–a lungul timpului, apărarea zonelor miniere constituia o prioritate pentru Roma, în special în perioadele de criză. Deseori, în literatura de specialitate, îndeplinirea acestor sarcini a fost atribuită efectivelor legionare. Atestarea legionarilor în zonele miniere indică, mai degrabă, implicarea acestora în cadrul activităţilor miniere, aceştia oferind suportul economic, administrativ şi tehnic necesar. Sarcina principală a formaţiunilor auxiliare era protejarea activităţilor miniere, a transportului metalelor preţioase şi a aprovizionării zonelor respective. Astfel se explică preponderenţa formaţiunilor echipate cu unităţi de cavalerie, amplasate în proximitatea acestui areal, în fortificaţii situate de–a lungul unor artere rutiere, care facilitau accesul rapid în puncte importante din zona minelor de aur: Micia, Cigmău–Germisara, Ampelum, Războieni, Gilău, posibil Bologa. Apărarea minelor de aur ale Daciei a fost legată de cea a frontierei vestice a provinciei. Astfel, un rol central l–a deţinut iniţial legiunea XIII Gemina, ulterior atribuţiile par să fi fost împărţite parţial cu legiunea V Macedonica. Acest fapt reiese din amplasarea legiunii din urmă, într–un moment de criză, la capătul unui important culoar rutier, care conducea spre acest areal, apoi mai departe spre frontiera vestică. Capacitatea unor trupe staţionate în interiorul provinciei de a ajunge rapid în zona cuprinsă între castrele dintre Micia şi Bologa ar putea explica lipsa unor fortificaţii semnalate în acest areal. Această presupunere este condiţionată, fireşte, de stadiul actual al cercetărilor.

Download: PDF

How to cite: Ovidiu Ţentea, On the defence of aurariae Dacicae, Cercetări Arheologice, Vol. 16, pag. 371-381, 2009, doi: https://doi.org/10.46535/ca.16.21

Bibliography

  1. G. Alföldy, Spain, The Cambridge Ancient History 11, The High Empire, AD 70–192, 2nd Edition, Cambridge.
  2. N. J. E. Austin, N. B. Rankov, Exploratio Military and Political Intelligence in the Roman World from the Second Punic War to the Battle of Adrianopole, London.
  3. A. Birley, Marcus Aurelius. A Biography, London.
  4. D. Benea, Cu privire la organizarea exploatării sării în Dacia romană, Meşteşugari şi artizani în Dacia romană, 91–112.
  5. E. Bota, L. Ruscu, D. Ruscu, C. Ciongradi, Cercetări arheologice în castrul Alei I Batavorum Milliaria de la Războieni–Cetate (jud. Alba), Apulum 41, 291–300.
  6. C. Brélaz, La sécurité publique en Asie Mineure sous le Principat (Ier–IIIème s. ap. J.–C.). Institutions municipales et institutions impériales dans l’Orient romain, SBA 32, Basel.
  7. V. Christescu, Viaţa economică a Daciei romane, Piteşti.
  8. S. Cociş, A. Ursuţiu, C. Cosma, Radu Ardevan, Area Sacra de la Hăbad, Alburnus Maior I, 149–191.
  9. H. Daicoviciu, I. Piso, Sarmizegetusa şi războaiele marcomanice, ActaMN 12, 159–163 = Sarmizegetusa et les guerres marcomanes, RRH 16, 1977, 155–159.
  10. C. Domergue, Les mines de la péninsule Ibérique dans l’antiquité romaine, Collection de l’École française de Rome 27, Rome.
  11. S. Dušanić, Mounted Cohorts in Moesia Superior, Limes 11 Székesfehérvár, 237–246.
  12. S. Dušanić, Army and Mining in Moesia Superior, Kaiser, Heer und Gesellschaft in der Römischen Kaiserzeit: Gedenkschrift für Eric Birley, Heidelberger althistorische Beiträge und epigraphische Studien (eds. G. Alföldy, B. Dobson, W. Eck), Stuttgart, 343–363.
  13. M. Fiedler, C. Höpken, Das „gemeinschaftliche“ und das „private“ Opfer. Beispiele aus dem Spektrum von Votivpraktiken in römischen Heiligtümern, dargestellt an Befunden aus Apulum und Sarmizegetusa (Dakien), Kult und Kommunikation. Medien in Heiligtümern der Antike (Hrsg. Ch. Frevel, H. v. Hesberg), Zakmira–Schriften 4, Wiesbaden, 435–466.
  14. M. Fiedler, C. Höpken, Micul templu al marilor divinităţi: Sanctuarul lui Domnus şi Domna din Sarmizegetusa, Studia Archaeologica et Historica in honorem Magistri Dorin Alicu, Cluj–Napoca (eds. V. Rusu–Bolindeţ, T. Sălăgean, R. Varga), Cluj–Napoca.
  15. F. Fodorean, Drumurile din Dacia romană, Cluj–Napoca.
  16. N. Gostar, O stare de alarmă pe limesul de vest al Daciei, AUI 14, 93–102.
  17. N. Gudea, Dacia Porolissensis und die Markomannenkriege. Ursachen und Wirkungen. Brno Spisy Archaeologičkho Ustavu Au. CR 1, 371–86, 371–386 = Dacia Porolissensis în timpul războaielor marcomanice, ActaMP 18, 67–93.
  18. N. Gudea, Porolissum. Un complex daco–roman la marginea de nord a Imperiului Roman. II. Vama romană. Monografie arheologică. Contribuţii la cunoaşterea sistemului vamal din provinciile dacice, Cluj–Napoca.
  19. N. Gudea, Der dakische Limes. Materialien zu seiner Geschichte, JRGZM 44 (Sonderdruck), 1–114.
  20. N. Gudea, Das Römergrenzkastell von Bologa–Resculum, Zalău.
  21. N. Gudea, Die Nordgrenze der römischen Provinz Obermoesien. Materialien zu ihrer Geschichte (86–275 n. Ch.), JRGZM 48 (Sonderdruck), 1–118.
  22. A. M. Hirt, Mines and quarries in the Roman Empire: Organizational aspects 27 BC – AD 235, Oxford.
  23. C. Ionescu, L. Gherghari, O. Ţentea, Interdisciplinary (mineralogical–geological–archaeological) study on the tegular material belonging to the Legion XIII Gemina from Alburnus Maior (Roşia Montană) and Apulum (Alba Iulia): possible raw materials sources, CA 13, 413–436.
  24. D. Isac, Castrele de cohortă şi ală de la Gilău/ Die Kohorten – und Alenkastelle von Gilău, Zalău.
  25. N. Lupu, Săpăturile de la Boiţa, MCA 7, 411–422.
  26. M. Macrea, Viaţa in Dacia romană, Bucureşti.
  27. F. Matei–Popescu, Despre originea negustorilor din provincia Dacia pe baza analizei surselor epigrafice. Stadiul problemei, Meşteşuguri şi artizani în Dacia romană, 235–246.
  28. F. Matei–Popescu, The Roman Army in Moesia Inferior, Bucharest.
  29. F. Matei–Popescu, O. Ţentea, The Participation of Upper Moesian Auxiliary Units to the Trajans Dacian Wars, Dacia N.S. 50, 127–140.
  30. M. Moga, Doina Benea, Tibiscum în lumina izvoarelor epigrafice, Tibiscus 5 , 141–148.
  31. V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj–Napoca.
  32. V. Moga, V. Mesaroşiu, Cercetări arheologice de la Abrud, Apulum 18, 141–149.
  33. J. Nelis–Clément, Les Beneficiarii: Militaires et administrateurs au service de l’Empire (Ier s. a.C.–VIe s. p.C.), Bordeaux.
  34. E. Nemeth, Cohors I Aelia Gaesatorum milliaria. Die Identität einer römischen Hilfstruppen, Orbis antiquus, 639–642.
  35. E. Nemeth, Armata în sud–vestul Daciei romane / Die Armee in Südwesten des römischen Dakien), Timişoara.
  36. E. Nemeth, Die römischen Befestigungen im Westen Rumäniens, Limes Dacicus Occidentalis. Die Befestigungen im Westen Dakiens vor und nach der römischen Eroberung (eds. E. Nemeth, A. Rustoiu, H. Pop), Cluj–Napoca, 78–100.
  37. E. Nemeth, Politische und militärische Beziehungen zwischen Pannonien und Dakien in der Römerzeit / Relaţii politice şi militare între Pannonia şi Dacia în epoca romană, Cluj–Napoca.
  38. I. A. Oltean, Dacia. Landscape, colonization, romanization, London – New York.
  39. J. Ott, Die Beneficiarier. Untersuchungen zu ihrer Stellung innerhalb der Rangordnung des römischen Heeres und zu ihrer Funktion, Historia 92, Stuttgart.
  40. O. Palamariu, Tezaurul de denari imperiali de la Valea Arsului – Brad, Sargetia 21–24, 1988–1991, 667–670.
  41. C. C. Petolescu, Numerus Maurorum Hisp., Gerion 1, 327–330.
  42. C. C. Petolescu, Auxilia Daciae. Contribuţie la istoria militară a Daciei romane, Bucureşti.
  43. I. Piso, Fasti Provinciae Daciae, Bonn.
  44. I. Piso, Les légions dans la province de Dacie, Les légions de Rome sous le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (17–19 septembre 1998) (ed. Y. Le Bohec), Lyon.
  45. B. Rankov, A Contribution to the Military and Administrative History of Montana, Ancient Bulgaria. Papers presented to the International Symposium on the Ancient History and Archaeology of Bulgaria, University of Nottingham (ed. A. G. Poulter), Part 2, Nottingham 1983, p. 40–73, esp. 49–51.
  46. C. Rişcuţa, Repertoriul arheologic al depresiunii Brad, Sargetia 26, 1, 265–317.
  47. Dan Ruscu, Provincia Dacia în istoriografia antică, Cluj–Napoca.
  48. A. Rusu, Necropola romană de la Muncelu–Brad, MCA 13, 291–293.
  49. Adriana Rusu, Les Illyriens en Dacie ̧Sargetia 25, 1992–1994, 137–152.
  50. A. Rusu–Pescaru, D. Alicu, Templele romane din Dacia 1, Deva.
  51. E. Schallmeyer et al., Der römische Weihebezirk von Osterburken I: Corpus der griechischen und lateinischen Beneficiarier–Inschriften des römischen Reiches, Stuttgart.
  52. H. Schönberger, Die römischen Truppenlager der frührn und mitlleren Kaiserzeit zwischen Nordsee und Inn, BerRGK 66, 321–497.
  53. Scriptores Historiae Augustae, Cambridge MA (Loeb 139).
  54. M.P. Speidel, Regionarii in Lower Moesia, ZPE 57, 185–188.
  55. C. Timoc, Ampelum şi războaiele marcomanice, Apulum 44, 1, 181–184.
  56. D. Tudor, Oltenia romană (ed. 4), Bucureşti.
  57. O. Ţentea, Legion XIII Gemina and Alburnus Maior, Apulum 40, 253–265.
  58. O. Ţentea, I. A. Oltean, The Lower Danube Roman Limes at Galaţi (Romania).Recent results from excavation and aerial photographic interpretation, Limes 20 León, 1515–1523.
  59. V. Velkov, Roman Cities in Bulgaria. Collected Studies, Amsterdam.
  60. Zs. Visy, Mapping the SW Limes of Dacia, The Army and Frontiers of Rome (Papers offered to David J. Breeze on the occasion of his sixty–fifth birthday and his retirement from Historic Scotland (ed. W. S. Hanson), JRA Suppl. Ser. 74, 115–126.
  61. J. J. Wilkes, The Roman Danube: An Archaeological Survey, JRS 95, 124–225.
  62. V. Wollmann, Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră în Dacia romană. Der Erzbergbau, die Salzgewinnung und die Steinbrüche im römischen Dakien. Bibliotheca Musei Napocensis 13, Cluj–Napoca.

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License