Zooarchaeological study of the faunal remains from Techirghiol (Hamangia culture, Dobrogea, Romania)

Cercetări Arheologice 13, 2006, 371-391
https://doi.org/10.46535/ca.13.19



Zooarchaeological study of the faunal remains from Techirghiol (Hamangia culture, Dobrogea, Romania)

Authors: Sergiu Haimovici Adrian Bălășescu

Keywords:

arheozoologie, cultura Hamangia, creşterea animalelor, vânătoare, Equus hydruntinus, Sparus aurata

Zooarcheology; Hamangia culture; breeding; hunting; Equus hydruntinus; Sparus aurata.

Abstract:

Fauna analizată în cadrul acestui articol a mai făcut obiectul unui studiu publicat în anul 1962 (Necrasov Olga, Haimovici S., 1962). Unul din considerentele cele mai importante care ne-au făcut să reluăm studierea materialului faunistic de la Techirghiol este faptul ca acesta este din punct de vedere statistic (numeric şi biometric) la acelaşi nivel cu cel de la Cheia (judeţul Constanţa). De asemenea un alt obiectiv extrem de important al studiului nostru a fost şi recalcularea numărului minim de indivizi (NMI) care în precedentul studiu credem că a fost supraevaluat el fiind estimat pe complexe arheologice, la cererea arheologului. Având în vedere numărul mare de astfel de structuri şi pentru a evita suprareprezentarea noi am preferat estimarea NMI pe întreg nivelul cultural Hamangia, considerând că în felul acesta putem obţine o imagine mult mai aproape de adevăr a paleoeconomiei animaliere. Trebuie specificat faptul că fauna a fost prelevată la “ochi”, în mod direct la fel ca şi majoritatea artefactelor arheologice, ceea ce presupune o serie de avantaje şi de dezavantaje (Popovici et alii, 2002). Fauna identificată la Techirghiol este bogată şi variată , dovadă stau taxonii identificaţi care aparţin atât nevertebratelor (clasa Bivalvia) cât si vertebratelor (clasele Pisces, Reptilia, Aves si Mammalia). Acest fapt sugerează ca populaţia preistorică de la Techirghiol exploata toate resursele animale din jurul aşezării. Din păcate lipsa sitării de sediment din anumite structuri arheologice cu caracter menajer ne văduveşte în ceea ce priveşte adevărata importanţă a culesului moluştelor şi a pescuitului şi nu numai. In cadrul spectrului faunistic mamiferele sunt predominante, iar dintre acestea, animalele domestice au cea mai mare pondere. Resturile de bovine sunt cele mai numeroase, ele fiind urmate de ovicaprine. Însă ca NMI, ovicaprinele şi bovinele îşi dispută primul loc. În schimb procentajele deţinute de suinele domestice sunt extrem de reduse atât ca număr de resturi (NR), cât şi ca NMI.. Astfel, dacă prin prisma vârstelor de sacrificare, bovinele sunt exploatate pentru consumul carnat, dar şi pentru produsele lor secundare, ovicaprinele sunt crescute mai ales pentru lapte, dovadă stând animalele sacrificate la vârste mai înaintate. În ceea ce priveşte porcul acesta este exploatat doar pentru consum, el fiind sacrificat în principal atunci când atingea o greutate ponderală optimă, abia după vârsta de 16-18 luni (51,7 % din indivizi). Datele biometrice ale cornutelor mari şi mici sunt apropiate cu cele ale animalelor descoperite în aşezarea de la Cheia (figurile 1, 2 şi 3). Vânatul este slab reprezentat ca NR, dar relativ bine certificat ca NMI. Vânătoarea avea un rol secundar, de suplimentare şi completare a resurselor animale. Se vânau cu precădere, animale de talie mare şi medie, în principal măgarul sălbatic european, dar şi bour, cerb, mistreţ şi căprior. Fauna sălbatică este extrem de variată din punct de vedere ecologic. Astfel s-au identificat specii de lizieră: căprior, bour, iepure de câmp; specii de pădure: cerb şi mistreţ; specii de stepă: măgarul sălbatic european; specii acvatice: delfinul, dar şi specii eurioece: vulpea. Plecând de la preferinţele ecologice ale mamiferelor sălbatice, de la ponderea acestor taxoni în cadrul spectrului faunistic, dar şi de la fauna domestică, putem spune că mediul din preajma aşezării de la Techirghiol, era în principal deschis, dar cu păduri care se găseau nu la mare depărtare, fiind un biotop propice creşterii cornutelor mari şi mici. Descoperirea doradei la Techirghiol (cultura Hamangia), dar şi la Năvodari (cultura Gumelniţa) vine să arate că cel puţin în perioadele vechi ale holocenului, Marea Neagră, avea un nivel mai înalt (crescut), iar actualele lacuri erau golfuri mai mult sau mai puţin salmastre în care doradele intrau pentru a se hrăni cu scoici, mai ales cu Mytillus (midie), specie care a fost identificată şi ea în materialul nostru.

Din cauza curentului circular al Mării Negre, aceste golfuri în timp au fost închise cu “bare” de nisip, astfel încât cele mai multe au devenit lacuri cu apă dulce, datorită alimentării cu unele pâraie, doar Techirghiolul, neavând la dispoziţie pâraie cu un debit ceva mai mare, a devenit cu timpul un lac hipersalin. Prezenţa atât a doradei, cât şi a măgarului sălbatic european în staţiunea luată în considerare, dar şi în altele din Dobrogea, dar nu numai, vine să documenteze prin fauna descoperită existenţa marelui optim climatic postglaciar (aşa numita perioadă atlantică) în evoluţia climatică a holocenului. Totuşi nu trebuie să omitem faptul că extincţia doradei în timp s-ar putea datora şi dispariţiei golfurilor marine, în care această specie pătrundea şi se hrănea. În ceea ce priveşte dispariţia măgarului sălbatic aceasta s-ar datora în primul rând vânării sale în mod excesiv. Fauna de la Techirghiol prezintă un spectru similar cu cel din aşezarea de la Cheia. Cu toate că cele două staţiuni preistorice sunt situate în medii geografice diferite, una în centrul Dobrogei, în interiorul provinciei, iar cealaltă pe malul ghiolului litoral Techirghiol, ele au acelaşi tip de paleoeconomie. Astfel cornutele mari şi mici deţin procentaje aproape egale, cu un plus pentru bovine; suinele domestice sunt slab reprezentate, chiar absente la Cheia; vânatul are un rol secundar în paleoeconomia animalieră, suplimentând şi completând dieta acestor populaţii preistorice (figurile 5 şi 6).

Download: PDF

How to cite: Sergiu Haimovici, Adrian Bălășescu, Zooarchaeological study of the faunal remains from Techirghiol (Hamangia culture, Dobrogea, Romania), Cercetări Arheologice, Vol. 13, pag. 371-391, 2006, doi: https://doi.org/10.46535/ca.13.19

Bibliography

  1. Bauchot, M.-L., J.C. Hureau, 1990, Sparidae, in J.C. Quero, J.C. Hureau, C. Karrer, A. Post and L. Saldanha (eds.) Check-list of the fishes of the eastern tropical Atlantic (CLOFETA), JNICT, Lisbon; SEI, Paris and UNESCO, Paris. Vol. 2., p. 790-812.
  2. Bălăşescu A., 2005, Fauna neolitică de la Ciulniţa (cultura Boian faza Giuleşti), Ialomiţa, 4, Muzeul Judeţean Ialomiţa, Slobozia, p.257-282.
  3. Bălăşescu A. et Radu V., 1999, Studiul faunei neolitice de la Siliştea-Conac (jud. Brăila), Istros, 9, p. 197-210.
  4. Bălăşescu A., Radu V., 2003, Studiul arheozoologic preliminar al materialului faunistic de la Cheia (jud. Constanţa). Campania 2001, Pontica, 35-36, 2002-2003, p.25-32.
  5. Bălăşescu A., Radu V., 2004, Omul şi animalele. Strategii şi resurse la comunităţile Hamangia şi Boian, Biblioteca Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare, IX.
  6. Bălăşescu A., Udrescu M., 2005, Matériaux ostéologiques du site énéolithique (niveau Boian, phase Vidra) de Vlădiceasca-Valea Argovei, dép. Călăraşi, Studii de Preistorie, II, Bucureşti, p. 115-134.
  7. Berciu D., 1966, Cultura Hamangia, Bucureşti, Edit. Academiei RPR, 320 p.
  8. Boessneck J., Mulller H., Teichert M., 1964, Osteologische Unterscheinungsmerkmale zwischen Schaf (Ovis aries) und Ziege (Capra hircus), Kuhn Archiv, 78, p. 1-12.
  9. Chaix L. et Meniel P., 1996, Elements d’archeozoologie, Editions Arrance, Paris, 112 p.
  10. Comşa E., Galbenu D., Aricescu A., 1962, Săpături arheologice la Techirghiol, Materiale şi Cercetări Arheologice, 8, p. 165-174.
  11. Driesch Angela von den, 1976, A guide to the measurement of animal bones from archaeological sites, Peabody Museum Bulletin, 1, Harvard University, 1976, 138 p.
  12. El Susi Georgeta, 1985, Prezenţa lui Equus (Asinus) hydruntinus Reg. în aşezarea vinciană de la Gornea- Căuniţa de Sus (jud. Caraş- Severin), Banatica, 8, p.79-81.
  13. El Susi Georgeta, 1996, Vânători, pescari şi crescători de animale în Banatul mileniilor VI î.Ch- I d.Ch., studiu arheozoologic, Bibliotheca historica et archaeologica Banatica, Edit. Mirton, Timişoara, 440 p.
  14. Forest V., 1997, Donnees biologiques et donnees zootechniques anciennes. Essai de mise en equivalence, Revue de Medecine Veterinaire, 148, 12, p. 951-958.
  15. Haimovici S., 1987a, Unele date cu privire la un lot de faună descoperit în aşezarea eponimă de la Hamangia (Baia), Pontica, 20, p.43-52.
  16. Haimovici S., 1987b, L’étude de la faune découverte dans l’établissement mézolithique de Ostrovu Corbului (culture Schela Cladovei), La génese et l’evolution des cultures paléolithique sur le territoire de la Roumanie, Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, II, p. 123-138.
  17. Haimovici S., 1997, Quelques traits de l’archéozoologie de la culture Hamangia. Implications socio-économiques et cultuelles, Studia Antiqua et Archeologica, III- IV, Iaşi, p. 53- 62.
  18. Haimovici S., 2000, L’importance de l’etude du materiel archeozooogique provenant de Dobroudja pour la reconstitution des caracteristiques socio-economiques de la civilisation de Hamangia, Cercetări Arheologice, XI, partea II, Muzeul Naţional de Istorie a României (1998-2000), p. 583- 588.
  19. Halstead P., Collins P., Isaakidou V., 2003, Sorting the sheep from the goats: morphological distinctions between the mandibles and mandibular teeth of adult Ovis and Capra, Jourmal of Archaeological Science, vol. 29, no. 5, p. 545-554
  20. Haşotti P., 1997, Epoca neolitică în Dobrogea, Bibliotheca Tomitana, Constanţa, 164 p.
  21. Necrasov Olga, Bulai Maria, 1970, L’elevage, la chasse et la peche durant le neolithique roumain, Actes du VII eme Congres International des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques, Moscova 1964, 5, p. 544-556.
  22. Necrasov Olga, Haimovici S., 1959a, Sur la présence de la dorade (Aurata aurata L.) dans les eaux du littoral roumain de la Mer Noire, pendant le Néolithique, Lucrările sesiunii Ştiinţifice a Staţiunii Zoologice marine “Prof. Ioan Borcea” Agigea Universitatea “ Al. I. Cuza” Iaşi, p. 563-566.
  23. Necrasov Olga, Haimovici S., 1959b, Sur la presence d’une espece pleistocene d’equides Equushydruntinus Reg. dans le neolithique roumain, Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al.I.Cuza” din Iaşi, s.n., secţ. III (Ştiinţe naturale), t. 5, p. 137- 148.
  24. Necrasov Olga, Haimovici S., 1960, Nouvelle contribution a l’etude de Equus (Asinus) hydruntinus Reg., Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al. I. Cuza” din Iaşi, s.n., secţ. II (Ştiinţe naturale), t. 6, p. 355-376.
  25. Necrasov Olga, Haimovici S., 1962, Studiul resturilor de faună neolitică (cultura Hamangia) descoperite în cursul săpăturilor de la Techirghiol, Materiale, VIII, p. 175-184.
  26. Necrasov Olga, Haimovici S., Maximilian C., Nicolăescu-Plopşor D., 1959a, Studiul preliminar a faunei neolitice de la Cernavoda, Probleme de antropologie, 4, 1959, p. 7-29.
  27. Necrasov O., Haas N., Haimovici S., Maximilian C., Nicolăescu-Plopşor D., 1959b, Date asupra faunei descoperite în 1956, Materiale şi Cercetări Arheologice, 5, p. 110-112.
  28. Popovici D., Bălăşescu A., Haită C., Radu, V., Tomescu A.M.F. et Tomescu I., 2002, Cercetarea arheologică pluridisciplinară. Concepte, metode şi tehnici, Biblioteca Muzeului Naţional, Seria cercetări pluridisciplinare, 3, 78 p. şi 11 planşe.
  29. Prummel W., Frisch H.-J., 1986, A guide for distinction of species, sex and body side in bones of sheep and goat, Journal of Archaeological Science, 13, p. 567-577.
  30. Radu V., 2001, Aşezarea eneolitică de pe insula „La Ostrov”, Lacul Taşaul (Năvodari, jud. Constanţa). Raport preliminar – campaniile 1999-2000. Studiul materialului arheoihtiologic, Pontica, 33-34, p. 165-170.
  31. Schmid E., 1972, „Atlas of Animal Bones, for Prehistorians, Archaeologists and Quaternary Geologists”, Elsevier Publishing Company, Amsterdam-London-New York, 160 p.
  32. Spassov N., Iliev N., 2002, The animal bones from the prehistoric necropolis near Durankulak (NE Bulgaria) and the latest record of Equus hydruntinus Regalia, in Henrieta Todorova, Durankulak, Band II, Die prahistorischen graberfelder, Sofia 2002, p. 313-324.
  33. Udrescu M., Bejenaru L. et Tarcan C., 1999, Introducere în Arheozoologie, Editura Corson, Iaşi, 184 p.

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License