Les sepultures bogomiles de Vadul Anei

Cercetări Arheologice 13, 2006, 309-321
https://doi.org/10.46535/ca.13.14



Les sepultures bogomiles de Vadul Anei

Authors: Silviu Oța

Keywords:

mormânt, necropole, bogomili

tomb, necropolis, bogomili

Abstract:

În ceea ce priveşte dispunerea planimetrică în cadrul cimitirului, mormintele atribuite bogomililor nu ocupă un loc anume, fiind răspândite printre celelalte complexe funerare. Faptul că au fost descoperite în cele mai diverse locuri în necropolă, fără a respecta o regulă anume, indică faptul că aceste persoane au făcut parte din comunitatea aceasta încă de la început şi au rămas acolo până în momentul încetării utilizării necropolei. Un alt argument în favoarea acestei afirmaţii îl constituie datarea cu monede care este observabilă de la sfârşitul secolului XV (monedă emisă cândva în anii 1458-1590, găsită în M.263) până în cel de-al treilea sfert al secolului XVI. În viitorul teritoriu al Ţării Româneşti, obiceiul înmormântării cu unul sau ambele braţe flectate din cot, cu palmele aduse pe umeri, la clavicule sau la gât nu este atestat până în secolul XIV. Aceasta se poate datora şi stadiului cercetărilor arheologice. Obiceiul, pentru teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre, nu este atestat la populaţiile nomade de stepă. Pentru perioada mai târzie, astfel de morminte a fost semnalate la Oraşul de Floci (în necropola de pe grindul nr.3), Buzău, Cernica, Dumbrava, Străuleşti, Portăreşti, zona Bucureştiului şi a Cîmpulungului. Situaţia este asemănătoare şi în teritoriul de la este de Carpaţi (viitorul stat medieval Moldova), unde au fost găsite astfel de morminte: Traian (Zăneşti, jud. Bacău), Trifeşti, Hudum (două necropole), Vornicenii Mari. În Dobrogea, astfel de morminte au fost descoperite la Păcuiul lui Soare, Garvăn, Enisala, Nufăru, Isaccea. În Transilvania, au fost semnalate de asemenea morminte în care defuncţii au fost depuşi cu unul sau ambele braţe flectate din cot, cu palmele aduse la umeri. Aici mormintele în mare parte sunt mai timpurii, dar sunt şi foarte rare. În stadiul actual al cercetării, prezenţa unor astfel de morminte în necropole de tip Ciumbrud, în Slovacia sau Ungaria trebuie analizate cu mare atenţie. Dat fiind faptul că la nordul Dunării obiceiul aşezării defunctului în mormânt cu unul sau ambele braţe flectate din cot şi cu palma adusă pe umăr sau la gât este cel mai bine observabilă cronologic, planimetric şi din punct de vedere al obiceiurilor de înmormântare în cimitirele studiate în Banat, consider că este necesară o paralelă între descoperirile de aici şi cele din situl de la Vadul Anei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în Banat, se poate stabili şi o cronologie a pătrunderii bogomililor sau a principalelor momente în care aceştia au pătruns ori au activat. În teritoriul vecin, în Banatul românesc, morminte în care braţele defuncţilor erau flectate din cot, cu palmele aduse în regiunea gâtului, pe umeri sau pe clavicule au apărut în 14 necropole (Ilidia-Cetate, Gornea-Târchevişte, Ciclova Română-Morminţi, Gornea-Căuniţa de Sus, Cuptoare-Sfogea, Gornea-Pod Păzărişte, Gornea-Ogaşul lui Udrescu, Ilidia-Obliţa, Nicolinţ-Râpa Galbenă, Pojejena-Nucet, ReşiţaOgăşele, Cârnecea-Dealu Bisericii, Berzovia-Pătruieni, Şopotu Vechi-Mârvilă). Din 43 de morminte (unul este dublu). Toate cimitirele se găsesc pe teritoriul actual al judeţului Caraş-Severin. Mormintele au fost găsite atât în necropole cu biserică, dar şi fără. Asupra defuncţilor care au avut braţele flectate din cot cu palmele aduse pe clavicule sau la gât s-au emis două ipoteze. Prima dintre ele este aceea că este vorba de practici rituale de dinainte de înmormântare cu scopuri antivampirice şi a fost legată în special de credinţe ale slavilor. O a doua teorie este cea potrivit căreia aceste morminte aparţin unor persoane de credinţă bogomilă răspândită la nordul Dunării în special din secolul XI. Sub-variante ale acestei poziţii a braţelor au mai fost înregistrate la Hodoni-Pocioroane, Obreja-Sat Bătrân, Vojlovica-Humka Azotara (Banatul iugoslav), Kiszombor-B, Szőreg-Homokbánya (Banatul maghiar, comitatul Csongrád). În general, literatura românească cu privire la erezia bogomilă este destul de săracă şi contradictorie. Cea mai mare parte a literaturii este de natură teologică sau filozofică. Doar într-o foarte mică măsură suntem în faţa unor studii redactate de către arheologi sau istorici. Aceştia din urmă, cu puţine excepţii, se feresc în general să atribuie anumite complexe funerare populaţiei eretice, indiferent de originea sa. Din punct de vedere al interpretărilor istoricilor români asupra problemei ereticilor în spaţiul actual al României au existat diverse variante. De exemplu, A. Balotă, consideră că bogomilismul este vorba mai degrabă de o cultură apărută în teritoriul actual al Bulgariei, „mai aproape de masele populare, de aspiraţiile lor, de preocupările lor”. În timp, ”…sub presiunea ideologiei oficiale creştine a statului şi bisericii feudale, a primit o pecete creştină’’ cu o tentă „…ostilă culturii marilor feudali, a clerului înalt şi a mănăstirilor”. Studiile apărute în perioada postbelică şi până în 1989 în bună parte au încercat să justifice lupta populaţiei împotriva feudalilor şi a bisericii chiar dacă sunt recunoscute conjuncturile care au dus la apariţia ereziei la sudul Dunării. Alţi istorici s-au preocupat de locul de unde au pătruns la nordul Dunării, precum şi de zonele unde s-au stabilit (vezi craşovenii şi cei din zona Braşov). Pe teritoriul Ţării Româneşti, nu este menţionat un document expres cu privire la emigrarea unor eretici bogomili, dar este de bănuit că printre grupurile de populaţie colonizate aici de la sudul Dunării, trebuie să fi fost şi eretici. Date exacte asupra etapelor de migrare a sârbilor şi bulgarilor în teritoriile nord dunărene provin din sursele istorice târzii. Dacă pentru secolele XIV-XVI se pot identifica pe alocuri zonele lor de stabilire, pentru secolele XII-XIII, ştim doar că probabil au trecut şi la nordul fluviului ca urmare a persecuţiilor religioase. Sursele literare de după secolul X, redactate la nordul Dunării sunt extrem de sumare. Acestea se rezumă de fapt la o singură scriere, cea a episcopului de Cenad, Gerard şi a fost datată în prima jumătate a secolului XI. Aceasta nu se referă însă la modul de depunere a defunctului în groapă. În aceste condiţii identificarea în teren a mormintelor bogomile este mai degrabă ipotetică. Dacă la sudul Dunării se consideră că sfârşitul secolului XIV este data superioară la care sunt semnalate elemente eretice încă active, nu aceeaşi este situaţia la nordul fluviului. În mod normal, ei nu au mai reprezentat o forţă, dar se pot surprinde manifestări târzii ale lor. În veacul XVII prezenţa lor este încă semnalată documentar în zona de munte a Banatului, la Caraşova, în regiunea Lipovei, Timişoarei şi a Jenopolei. În general, istoricii consideră că ar trebui mai degrabă căutaţi din punct de vedere arheologic, ei putând fi identificaţi prin ritualul specific de înmormântare sau prin monumentele funerare. Probabil că situaţia a fost similară şi în regiunea Ţării Româneşti, unde sunt semnalate pătrunderi de populaţie sârbă şi bulgară. Un prim element care a atras atenţia arheologilor, constă în poziţia braţelor care le aveau defuncţii în morminte. O identificare primară a fost aceea a depunerii braţelor flectate din cot cu palmele aduse pe umeri, la gât sau pe clavicule. Această practică nu spune însă nimic despre eventuala apartenenţă a mortului la o sectă sau alta, ci doar că suntem în faţa unor practici rituale, altele decât cele obişnuite. Plecând de la acest element, în coroborare cu datele istorice, am încercat într-un studiu mai vechi să disting etapele în care au pătruns ori s-au manifestat aceşti posibili eretici pe teritoriul Banatului. Un alt indiciu care poate fi un argument în favoarea faptului că suntem în faţa unor persoane care este posibil să aibă anumite cunoştinţe asupra religiilor dualiste ar fi acele descoperiri de complexe funerare în care s-au găsit inele decorate cu o pentagramă. Ele sunt frecvente în secolele X-XI în tot sudestul Europei (în Ungaria la Szőreg-Homokbánya, Kiszombor-B, în Bulgaria la Hisar, Dălgopol, în fosta Iugoslavie, ca de exemplu la Donji Milanovac, Mačvanska Mitrovica, în România la Capidava, Piatra Frecăţei, Dinogeţia, Păcuiul lui Soare). În ceea ce priveşte cronologia acestor morminte, de pe teritoriul actual al României, putem spune că în mod sporadic sunt întâlnite astfel de complexe funerare încă din secolul XI, dar frecvenţa lor este extrem de redusă. O dată cu secolul XII, acest tip de înmormântări nu mai constituie o raritate şi pentru multe cimitire este chiar o constantă. În funcţie de durata de utilizare a unui cimitir, obiceiul flectării unuia din braţe, sau a ambelor cu palmele aduse pe umeri sau la gât este relativ constant. Limita cronologică superioară sesizată pentru aceste practici, o constituie secolul XVII. Cercetările arheologice viitoare vor putea aduce mai multe clarificări în legătură cu aceste tipuri de practici funerare. De asemenea trebuie spus că în decursul evului mediu au fost identificate în Europa de sud-est mai multe erezii de factură gnostică. Pe baze arheologice sau documentare nu putem face însă diferenţe între diversele secte, unde s-au aşezat şi ce obiceiuri funerare au practicat. Pe plan internaţional, chiar dacă literatura este ceva mai bogată, ea reia în general aceleaşi problematici. Din punct de vedere arheologic, opiniile sunt divergente asupra identificării mormintelor care pot fi atribuite acestor eretici. Lor le-au fost atribuite la un moment dat, în special monumentele funerare din spaţiul fostei Iugoslavii, ca apoi să se revină şi să fie contestată această interpretare.

Download: PDF

How to cite: Silviu Oța, Les sepultures bogomiles de Vadul Anei, Cercetări Arheologice, Vol. 13, pag. 309-321, 2006, doi: https://doi.org/10.46535/ca.13.14

Bibliography

  1. Anghelov, D. 1980. Bogomilstvoto v Bulgaria, Sofia.
  2. Bálint, Cs. 1991. Südungarn im 10. Jahrhundert, Budapeste.
  3. Balotă, A., 1964. Bogomilismul şi cultura maselor populare din Bulgaria şi Ţările Române, Romanoslavica, X, Bucurest.
  4. Bejan, A., Moga, M. 1979. Necropola feudal timpurie de la Hodoni (jud. Timiş), Tibiscus, Timişoara, 5, p. 155-168.
  5. Bona, P. 1993. Biserica medievală din Caransebeş, Reşiţa.
  6. Boroneanţ, V. 1985. Cimitirul feudal timpuriu de la Sviniţa Km. fluvial 1004, Drobeta, Drobeta-Turnu-Severin, 6, p. 111-118.
  7. Cantacuzino, G. 1963. Unele probleme istorice privind aşezătile medievale muntene în lumina cercetărilor arheologica de la Cernica, SCIV, Bucureşti, 2, anul XIV, Bucurest, p. 361-394.
  8. Cantacuzino, G. 1979. Renseignements nouveaux concernant les tombes de bogomiles découvertes in Roumanie et leur rituel funéraire, ZNM, Belgrade, IX-X, p. 359-372.
  9. Cantacuzino, G. 1998. Consideraţii privind necropola din jurul bisericii vechii curţi domneşti din Câmpulung, SCIVA, Tomul 49, 2, p. 181-193.
  10. Cantacuzino, Gh., Trohani, G. 1981. Cercetările arheologice de la Cernica-Mănăstire, Cercetări Arheologice, Bucurest, IV, p. 200-239.
  11. Coman, R., Renţa, E., Matei, Gh., Oţa, S. 2003. Raport de cercetare arheologică pe anii 2001-2003 la Oraşul de Floci (com. Giurgeni, Jud. Ialomiţa), Cercetări arheologice, Bucurest, XII, p. 45-56.
  12. Culianu, I.P. 1995. Gnozele dualiste ale Occidentului, Bucarest.
  13. Culianu, I.P. 1988. Arborele gnozei. Mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern, Bucarest.
  14. Damian, O. 1993. O necropolă medievală timpurie descoperită la Nufăru (jud. Tulcea), SCIVA, Tomul 44, 1, p. 81-113.
  15. Delarouelle, C.E. 1967. Les avatars du catharisme du XIVe-XXe siècle, Archeologia, Novembre-Decembre, p. 34-41.
  16. Demo, Ž. 1996. Vukovar. Lijeva Bara, Zagreb.
  17. Diaconescu, P., Mihăescu, G. 1982 (apărut 1986). Cercetări arheologice la Dumbrava, com. Ulmi, jud. Dâmboviţa, MCA, Vaslui, p. 253-261.
  18. Dragoslović, D. 1979. Bogomilstvo na Balkanu i u Maloj Aziji. Vol I, Bogomilski rodonacalcini, Beograd.
  19. Dragoslović, D. 1982. Bogomilstvo na Balkanu i u Maloj Aziji. Vol II, Bogomilstvo na pravoslavnom istoku, Beograd.
  20. Draşovean, Fl., Ţeicu, D., Muntean, M. 1996. Hodoni. Locuirile neolitice târzii şi necropola medievală timpurie, Reşiţa.
  21. Drâmboianu, V. 1978. Săpăturile arheologice de salvare în necropola din punctul „Balastieră” (Buzău-est), Mousaios. Studii şi cercetări de istorie locală, Buzău, II, p. 26-33.
  22. Ercegović-Pavlović, S. 1976. Nécropole médiévale à Niš, Starinar, Beograd, XXVII, p. 83-100 şi T.I-XVI.
  23. Ercegović-Pavlović, S. 1980. Les nécropoles romaines et médiévales de Maćvanska Mitrovica, Sirmium, XII, Beograd.
  24. Ercegović-Pavlović, S., Minić, D. 1984. Brza Palanka.Secteur II-III.Fouilles de 1980 (Moyen Age), În: Cahiers des Portes de Fer, Beograd, II, p. 171-174.
  25. Ercegović-Pavlović, S., Minić, D. 1986. Le site d’habitation et la necropole de Pozamište, În: Cahierd des Portes de Fer, Beograd, III, 346-361.
  26. Glück, E. 1978. Câteva consideraţii preliminare privind lucrarea “Deliberatio” (sec. al XI-lea), Ziridava, Arad, X, p. 189-197.
  27. Glück, E. 1979. Consideraţii privind izvoarele istorice scrise, referitoare la ducatul lui Ahtum (prima parte a secolului al XI-lea), Ziridava, XI, p. 243-279.
  28. Hanuliak, M. 2000. Burial Grounds-Source of Knowledge about the Great Moravian Period, În: Slovaks in the Central Danubian Region in the 6 th to 11 th century, Bratislava, p. 133-147.
  29. Iaroslavschi, E. 1975. O villa rustica la Caransebeş, Banatica, Reşiţa, 3, p. 355-363.
  30. Ioniţă, I. 1962, Săpăturile de salvare de la Trifeşti, MCA, Bucarest, VIII, p. 733-739.
  31. Ioniţă, A. 2004. Morminte de călăreţi la nordul Dunării de jos în sec. X-XIII, În: Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Brăila, p. 461-881, Fig. 1-7.
  32. Janković, Đ. 1984, Le site Médiéval à l’embouchure de la Rivière Slatinska. Fouilles de 1980, În: Cahierd des Portes de Fer, Beograd, II, p. 199-200.
  33. Kiss, A. 1983. Baranya megya X-XI. századi sírleletei, Budapest.
  34. Krstić, D. 1986. Vajuga-Korbovo, În: Cahies des Portes de Fer, Beograd, III, p. 148-153.
  35. Lacea, C. 1924-1926 (apărut 1927). Sânt în Transilvania aşezări de Români veniţi din sudul Dunării sau nu sânt ?, Dacoromania, IV, Cluj Napoca, p. 353-370.
  36. Lazarovici, Gh., Maxim, Z., Ţeicu, D., Oprinescu, A. 1993. Şantierul arheologic Gornea 1989, Banatica, Reşiţa, 12, I, p. 295-319.
  37. Luca, S.A., Pinter, Z.K. 2001. Der Böhmerberg bei Broos/Orăştie. Eine Archäologie Monographie, Sibiu.
  38. Marjanović-Vujović, G. 1984. Trnjane. Serbian necropolis (11th-13th century), Beograd.
  39. Marjanović-Vujović, G. 1986. Vajuga-Pešac. La nécropole médiévale II, În: Cahiers des Portes de Fer, Beograd, III, p. 184-237.
  40. Matei, M.D., Emandi, Em.I. 1980. Necropola feudal-timpurie de la Vornicenii Mari (Jud. Suceava), SCIV, Bucarest, 4, Tom.31, p. 585-597.
  41. Matei, M.D., Emandi, Em.I. 1982. Habitatul medieval rural din Valea Moldovei şi din bazinul Şomuzului Mare. Secolele XI-XVII, Bucarest.
  42. Matei, Şt., Uzum, I. 1972. Date noi în legătură cu biserica şi fortificaţia de la Ilidia, AMN, Cluj-Napoca, 9, p. 555-559.
  43. Mârza, E., Burchinoiu, I. 2004. Biserica medievală din Sântimbru, în Bibliotheca Universitatis Apulensis, XI, Alba Iulia.
  44. Miletić, N. 1968. Expoziţia monumente funerare din Iugoslavia, Bucarest.
  45. Oţa, S. 1998. Mormintele bogomile din sudul Banatului (secolele XII-XV), AM, Reşiţa, II, p. 113-123.
  46. Oţa, S. 2000. Câteva consideraţii în legătură cu necropolele medievale rurale din sudul Banatului (sec. XII-XV), Banatica, Reşiţa, 15, p. 161-176.
  47. Oţa, S. Orizonturi funerare în Banatul istoric (secolele X-XIV), Lucrare de doctorat în manuscris, aflată la biblioteca Institutului de Arheologie „V. Pârvan”.
  48. Petrović, D. M. 1962-1963. Nécropole médiévale dans la localite Donićko Brdo à Gradac, Starinar, Beograd, XIII-XIV, p. 275-291.
  49. Radojčić, N. 1986. Les fouilles du site «Pesak» a Korbovo en 1981, În: Cahiers des Portes de Fer, Beograd, III, p. 133-142.
  50. Radu, A., Ţeicu, D. 2003. 127. Nicolinţ, com. Ciuchici, jud. Caraş-Severin, punct Daia Parte, Crăguieţ, Râpa Galbenă, CCA, campania 2002, Bucarest, p. 212-213.
  51. Rădvan, L. 2004. Oraşele din Ţara Românească până la sfârşitul secolului al XVI-lea, Iaşi.
  52. Rejholková, M. 1995. Das Gräberfeld von Čakajovce (9.-12. Jahrhundert). Analyse, Nitra-Budapesta. Simu, T. 1939. Originea craşovenilor. Studiu istoric şi etnografic, Lugoj.
  53. Soloviev, A.V. 1957. Le symbolisme des monuments funeraires bogomiles et cathares, În: Actes du Xe Congres nternational de Studes Byzantines, Istambul, p. 162-165.
  54. Spinei, V., Popovici, R. 1985. Cercetările arheologice din necropola medievală de la Hudum, Jud. Botoşani, Arheologia Moldovei, Iaşi, X, p. 74-88.
  55. Spinei, V., Popovici, R. 1988. Săpăturile arheologice din necropola medievală de la Hudum (1987), Arheologia Moldovei, Iaşi, XII, p. 233-247.
  56. Stanojev, N. 1989. Nekropolen aus dem 10.-15. Jahrhundert in der Vojvodina. 712 Katalogabschnitte. Katalog 1, Novi Sad.
  57. Stoyanov, Y. 1999. Tradiţia ascunsă a Europei. Istoria secretă a ereziei creştine în Evul Mediu, Bucarest.
  58. Ştefan, Gh., Barnea, I., Comşa, M., Comşa, E. 1967. Dinogeţia. I. Aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa Garvăn, Bucarest.
  59. Ştefănescu, A. 1981. Consemnări arheologice pe şantiere de construcţii, Cercetări arheologice în Bucureşti, III, p. 265-278.
  60. Tătulea, C.T. 1981. Cercetări în cimitirul medieval de la Portăreşti, Judeţul Dolj, Oltenia. Studii şi Comunicări, Craiova, III, p. 47-60.
  61. Trâpcea, Th. N. 1957. Craşovenii „o măruntă” populaţie din ţara noastră. De unde şi când au venit ?, Studii, anul X, Nr. 6, p. 93-101.
  62. Trohani, Gh. 1982. Pagini din scrisori, pagini de arheologie. Din corespondenţa prof. Gheorghe Cantacuzino, Cercetări Arheologice, Bucureşti, V, p. 235-257.
  63. Tufescu, V. 1941. O măruntă populaţie balcanică în Banat, Balcania, IV, p. 503-529.
  64. Ţeicu, D. 1989. O reşedinţă feudală românească la începuturile Reşiţei Medievale, SCIVA, Bucureşti, Tomul 40, 1, p. 57-72.
  65. Ţeicu, D. 1991. Cercetări de arheologie în necropola medievală timpurie de la Şopotu Vechi-Mârvilă (jud. Caraş-Severin), Crisia, Oradea, 21, p. 307-310.
  66. Ţeicu, D. 1993. Necropole medievale (sec. X-XIV) din sudul Banatului, Banatica, Reşiţa, 12, I, 229-272.
  67. Ţeicu, D. 1995. Biserica medievală din Cârnecea, Banatica, Reşiţa, 13, p. 227-249.
  68. (a) Ţeicu, D. 1996. O reşedinţă feudală românească la începuturile Reşiţei Medievale, A.S.M.B., Reşiţa, 1996, p. 5-20.
  69. (b) Ţeicu, D. 1996. Cercetări de arheologie medievală la Berzovia, A.S.M.B., Reşiţa, p. 37-47.
  70. (c) Ţeicu, D. 1996. Biserica medievală de la Cârnecea, A.S.M.B., Reşiţa, p. 56-76.
  71. Ţeicu, D. 1998. Banatul montan în evul mediu, Timişoara.
  72. (a) Ţeicu, D. 1993. Necropola de la Şopotu Vechi, Studii istorice, Reşiţa, p. 23-60.
  73. (b) Ţeicu, D. 1993. Biserica satului dispărut Bizere, Studii Istorice, Reşiţa, p. 106-123.
  74. Ţeicu, D., Lazarovici, Gh. 1996. Gornea. Din arheologia unui sat medieval din Clisura Dunării, Reşiţa.
  75. Ţeicu, D., Rancu, D. 1997. Obreja-Sat Bătrân, j. Caraş-Severin, CCA, Campania 1996, Bucureşti, p. 40-41.
  76. Ţeicu, D., Rancu, D. 2003. Cercetări de arheologie medievală pe Valea Bistrei, În: In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizaţiei româneşti în context european, Bistriţa Năsăud, p. 455-467.
  77. Uzum, I. 1974. Două cimitire feudale timpurii de la Gornea şi Pojejena (jud. Caraş-Severin), Tibiscus, Timişoara, 3, p. 159-164.
  78. Uzum, I. 1975. Cimitirul medieval de la Gornea-Ţârchevişte, Banatica, Reşiţa, 3, p. 131-142.
  79. Uzum, I. 1979. Săpăturile arheologice de la Ilidia (campania 1978), MCA, XIII, p. 387-389.
  80. Uzum, I. 1981. Necropola feudal timpurie de la Gornea-Căuniţa de Sus (jud. Caraş-Severin), Banatica, Reşiţa, 6, p. 181-210.
  81. Uzum, I. 1987. Consideraţii pe marginea cercetărilor din anii 1983-1985 în necropola feudală timpurie de la Cuptoare (com. Cornea, jud. Caraş-Severin), Banatica, Reşiţa, 9, p. 281-315.
  82. Uzum, I. 1989. Ilidia, o reşedinţă puţin cunoscută a cnezilor români din sudul Banatului, RMM-MIA, Bucureşti, 2, p. 39-44.
  83. Uzum, I., Lazarovici, Gh. 1971. Aşezarea feudală Ilidia în lumina izvoarelor scrise şi a cercetărilor arheologice, Banatica, Reşiţa, 1, p. 157-162.
  84. Uzum, I., Lazarovici, Gh. 1974. Descoperiri arheologice prefeudale şi feudale timpurii în zona superioară a Clisurii, Crisia, Oradea, 4, p. 47-50.
  85. Uzum, I., Ţeicu, D. 1981. Cercetările arheologice de la Ciclova Română (jud. Caraş-Severin), Banatica, Reşiţa, 6, p. 211-216.
  86. Uzum, I., Ţeicu, D. 1983. Precizări de ordin cronologic şi consideraţii istorice în legătură cu monumentul de arhitectură feudală de la Reşiţa-Ogăşele, Banatica, Reşiţa, 7, p. 397-310.
  87. Vasiliu, I. 1984. Cimitirul feudal timpuriu de la Isaccea, Peuce, Tulcea, IX, p. 107-141.

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License