Cultul Muzelor în coloniile milesiene de la Pontul Euxin

Cercetări Arheologice 30.1, 2023, 181-188
https://doi.org/10.46535/ca.30.1.10



Cultul Muzelor în coloniile milesiene de la Pontul Euxin

The cult of the Muses in the Milesian settlements at the Pontus Euxinus

Authors: Remus Mihai Feraru

Keywords:

cult, Muze, Mouseion, Istros, Olbia

cult, Muses, Mouseion, Istros, Olbia

Abstract:

Studiul nostru are ca obiect cultul Muzelor în coloniile milesiene situate pe țărmurile Pontul Euxin. Cercetarea noastră se bazează pe analiza izvoarelor epigrafice și a câtorva documente arheologice (statuete ale unor muze). Un decret onorific descoperit la Istros, care datează de la mijlocul secolului al III-lea î. Hr., menționează un Μουσεῖον, de unde se poate deduce existența, încă din epoca elenistică, a unui cult al Muzelor în cea mai veche colonie greacă de pe țărmul vestic al Pontului Euxin. Decretul histrian în cinstea lui Diogenes, fiul lui Diogenes ne face cunoscut faptul că tatăl destinatarului decretului, Diogenes, fiul lui Glaukias consacrase un sanctuar Muzelor (Mouseion) și oferise 300 de stateri pentru sacrificiile săvârșite cu ocazia sărbătorii Mouseia și pentru banchetul oferit cetățenilor. În virtutea acestui fapt, decretul stipulează să i se acorde lui Diogenes, fiul lui Diogenes și urmașilor săi, preoția ereditară a templului Muzelor. Textul decretului lasă să se înțeleagă că preoţia cu care este investit Diogenes este publică, ceea ce justifică presupunerea că, înainte de data emiterii decretului, cultul Muzelor a putut fi la Istros un cult privat, fiind practicat doar în cadrul familiei întemeietorului său. În ceea ce privește Mouseion-ul histrian, este limpede că acesta era un lăcaş de cult închinat Muzelor, la început ca sanctuar privat al lui Diogenes, fiul Glaukias, iar mai târziu cedat cetăţii de către fiul ctitorului, după investirea lui cu preoţia publică a Muzelor. Cultul Muzelor a fost atestat recent la Olbia de câteva documente arheologice și epigrafice descoperite într-o casă monumentală cu altar, situată în cartierul de nord al « orașului de jos », unde se presupune că se găsea un sanctuar al Muzelor (Mouseion). Un argument decisiv în acest sens îl constituie un graffiti gravat pe un vas attic în firnis negru găsit din întâmplare în 2004, în presupusul Mouseion olbian, unde s-ar putea citi cuvântul [ΜΟΥ]ΣΕΙΟΝ, și anume [Mo]υσεῖον. Alți doi graffiti și o statuie fragmentară de marmură care reprezintă o muză permit să se presupună că casa cu o curte largă și un altar situată în cartierul de nord al « orașului de jos », de unde provin aceste documente, ar putea fi un fel de Mouseion privat.

Our study focuses on the cult of the Muses in the Milesian settlements on the shores of the Pontus Euxinus. This research is based on the analysis of epigraphic sources and some archaeological documents (statues of some Muses). An honorary decree discovered at Istros, dating from the middle of the 3rd century BC, mentions a Μουσεῖον, from which we can deduct the existence, since Hellenistic times, of a cult of the Muses in the oldest Greek colony on the western shore of the Pontus Euxinus. The Histrian decree in honor of Diogenes, son of Diogenes tells us that the father of the beneficiary of the decree, Diogenes, son of Glaukias, had dedicated a sanctuary to the Muses (Mouseion) and offered 300 staters for the sacrifices made on the occasion of the feast of Mouseia and for the banquet offered to the citizens. In virtue of this, the decree stipulates that Diogenes, the son of Diogenes, and his descendants be accorded the hereditary priesthood of the temple of the Muses. The text of the decree implies that the priesthood invested in Diogenes is public, which justifies the supposition that, before the decree was issued, the cult of the Muses may have been a private cult in Istros, being practiced only within the family of its founder. As for the Istrian Mouseion, it is clear that it was a place of worship dedicated to the Muses, at first as a private sanctuary of Diogenes, son of Glaukias, and later ceded to the fortress by the founder’s son after his investiture with the public priesthood of the Muses. The cult of the Muses has recently been attested in Olbia by several archaeological and epigraphic documents discovered in a monumental house with an altar, located in the northern quarter of the ‚lower town’, where a sanctuary of the Muses (Mouseion) is supposed to have been located. A decisive argument in this regard is a graffiti engraved on an attic vase in black firnis found by chance in 2004 in the supposedly Olbian Mouseion, where the word [ΜΟΥ]ΣΕΙΟΝ, i.e. [Mo]υσεῖον, could be read. Two other graffiti and a fragmentary marble statue of a muse suggest that the house with a large courtyard and a shrine in the northern quarter of the ‚lower town’, from which these documents originate, could be a kind of private Mouseion.

Download: PDF

How to cite: Remus Feraru, Cultul Muzelor în coloniile milesiene de la Pontul Euxin, Cercetări Arheologice, Vol. 30.1, pag. 181-188, 2023, doi: https://doi.org/10.46535/ca.30.1.10

Bibliography

  1. Alexandrescu-Vianu, M. 2000. Histria IX. Les statues et les reliefs en pierres, Bucarest: Ed. Enciclopedică. Paris: Diffusion de Boccard.
  2. Avram A. 2001. Coloniile grecești din Dobrogea, in: M. P. Dâmbovița, A. Vulpe, (coord.), Istoria Românilor. Moştenirea timpurilor îndepărtate: 533-634, vol. I. Bucureşti: Ed. Enciclopedică.
  3. Avram A. 2007. Le corpus des inscriptions dʼIstros revisité. Dacia N.S., LI, 2007, nr. 1-3, 70-132.
  4. Bordenache, G. 1969. Sculture greche e romane del Museo Nazionale di Antichità di Bucarest. Bucarest: Casa editrice dell’Accademia.
  5. Boyancé, P. 1937. Le culte des Muses chez les Philosophes grecs. Étude d’histoire et de psychologie religieuses, (Bibliothèque des Écoles Françaises d’Athenès et de Rome, fasc. 141), Paris.
  6. Dana, M. 2007. Éducation et culture à Istros. Nouvelles considérations. Dacia N.S. LI, 2007, nr. 1-3, 185-209. Ferrari, A. 2003. Dicţionar de mitologie greacă şi romană. Iaşi: Ed. Polirom.
  7. Fraser, P. M. 1972. Ptolemaic Alexandria, vol. I-II, Oxford: Clarendon Press; New York: Oxford University Press. Glock, A. 2000. Museion, in: DNP 8: col. 507-511.
  8. Hésiode. Théogonie; Les Travaux et les Jours; Le bouclier. texte établi et traduit par Paul Mazon, Paris: Les Belles Lettres, 1993.
  9. Homer. 1999. Iliada, vol. 1, 2, 3. traducere în metrul original de George Murnu, studiu introductiv și note de D.
  10. Pippidi. București: Ed. Teora.
  11. Jajlenko, V. P. 1987. Materialy k Korpusu lapidarnych nadpisej Ol’vii, in: L.S. Bajun, et V.P. Jajlenko, eds., Issledovanija po epigrafike i jazykam drevnej Anatolii, Kipra i antičnogo Severnogo Pričernomor’ja: 4-105, Moskva.
  12. Jamot, P. 1904. Mouseia, in: DAGR III/2: 2009b-2010b.
  13. Lejpunskaia, N. A. 2005. Funkcional’nye različija domov v žilych kvartalach Nižnego goroda Ol’vii”, in: V. N. Zin’ko (ed.), Bospor Kimmerijskij i varvarskij mir v period antičnosti i srednevekov’ja. Periody destabilizacii i katastrof: 177-179, (Bosporskie čtenija 6). Kerč’.
  14. Lejpunskaja, N. A. 1995. Excavations in the Lower City of Olbia (1985-1992): Preliminary Results. Échos du monde classique: Classical views, 39 (1): 23-44.
  15. Lejpunskaja, N.A., A.S. Rusjaeva 2006. Častnyj musejon v Ol’vii Pontijskoj (Un Mouseion privé à Olbia du Pont), Bosporskie issledovanija XI: 108-126.
  16. Leypunskaya, N. A. 1994. Olbia Pontica and the Olbian Muse. Expedition, vol. 36, no. 2-3: 7-17.
  17. Marrou, H. I. 1997. Istoria educației în Antichitate, vol. I: Lumea greacă, traducere și cuvânt înainte de Stella Petecel. București: Ed. Meridiane.
  18. Müller-Graupa 1933. Μουσεῖον, in: RE XVI: col. 797-821.
  19. Murray, O. 2001. Omul și formele socializării, în: J.-P. Vernant, (coord.), Omul grec: 203-236, traducere de D. Jela, Iași: Ed. Polirom.
  20. Pausanias, Description of Greece accesat în 13.02.2023. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus. Pârvan, V. 1923. Memoriale, București: Cultura românească.
  21. Pippidi, D. M. 1975. Scythica Minora. Recherches sur les colonies grecques du littoral roumain de la Mer Noire, Bucarest-Amsterdam: Ed. Academiei-Adolf M. Hakkert B. V.
  22. Pippidi, D. M. 1976. Dicţionar de istorie veche a României, (paleolitic – secolul al X-lea p. Chr.), Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.
  23. Pippidi, D. M. 1998. Studii de istorie a religiilor antice. Texte și interpretări, ediţia a II-a. Bucureşti: Ed. Teora.
  24. Queyrel, A. (1992): s.u. Mousa, Mousai in: LIMC VI/1, 1992, 657-681.
  25. Roux, G. 1954. Le Val des Muses, et les Muses chez les auteurs anciens. BCH, 78: 22-48.
  26. Rusjaeva, A. S. 2010. S Graffiti, in: N. A† Lejpunskaja, P. G. Bilde, J. M. Højte, V. V. Krapivina, S. D. Kryžickij, (eds.), The Lower City of Olbia (Sector NGS) in the 6th Century BC to the 4th Century AD: 499-518, vol. 1, Black Sea Studies 13, Arhus University Press.
  27. Saglio, E. 1904. Musae, in: DAGR, III/2: 2059 b – 2071a.
  28. Strabo. 1856. Geography. literraly translated, with notes by H. C. Hamilton, W. Falconer, London.
  29. The Orphic Hymns. 2013. translation, introduction and notes by A. N. Athanassakis and B. M. Wolkow. Baltimore: Johns Hopkins University Press.

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License