Slăveni
Localizare: Com. Gostavăţu, jud. Olt (OT-I-s-B-08531; RAN: 127162.01)
Castrul este situat în zona centrală a satului actual, în punctul Cetate, fiind suprapus în cea mai mare parte de clădirile moderne. Cercetările arheologice (D. Tudor, Gh. Popilian, O. Toropu 1960- 1985) au evidențiat trei faze constructive.
În prima fază, castrul avea plan dreptunghiular (169×190 m), fiind apărat de o palisadă de lemn și poate data din perioada traianică. În interior au fost identificate străzile principale, principia şi șase barăci de lemn. Trupele atestate sunt ala Hispanorum (120 – 126); ala Claudia (Gallorum); cohors I Flavia Commagenorum (IDR II 528); CIB (IDR II 527), probabil cohors I Brittonum/Britannica sau cohors I Bracaraugustanorum. De asemenea sunt atestate ștampile cu numele legiunilor XIII Gemina, V Macedonica şi XI Claudia p. f.
Castrul de piatră avea aceleași dimensiuni și orientare cu fortificația anterioară, pe care o suprapune, fiind înconjurat de trei șanțuri. Turnurile de colț sunt trapezoidale, iar turnurile de poartă sunt dreptunghiulare, ușor ieșite în exterior. În interior au fost identificate principia (37 × 43 m), două clădiri, din care un horreum, în latus sinistrum, respectiv o clădire dreptunghiulară în latus dextrum. În praetentura au fost identificate șase barăci. Castrul de piatră a fost construit în 205 p. Chr. (IDR II 496 sau numai porta praetoria). Trupa aflată în garnizoană a fost ala I Hispanorum, atestată prin inscripții şi material tegular. Ștampile atestă numerus Syrorum (NS) şi numerus singularium (NSING) – ar putea însă ca ambele ștampile să se refere la numerus singularium (prezența acestei unități la Slăveni ar fi problematică, întrucât procuratorul Daciei Inferior a staționat cel mai probabil la Romula-Malva).
A treia fază reprezintă o etapă de reparații din timpul lui Philippus Arabs, atestată la principalele clădiri. Castrul a fost distrus pe la mijlocul sec. III p. Chr. după cum indică descoperirea unui tezaur monetar ascuns probabil în contextul atacurilor din 247 p. Chr.
În jurul fortificației s-a dezvoltat o așezare importantă în care au fost identificate termele și un Mithraeum.
Rezultatele cercetărilor arheologice au fost reunite într-un volum în urmă cu un deceniu.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01
Bibliografie
Tocilescu 1900, 120; Christescu 1937, 199-200; TIR L 35, 67-68; Tudor 1968, 357-358; D. Tudor, Historica 1, 1970, 67-83; D. Tudor, Apulum 11, 1973, 117-128; D. Tudor, Drobeta 1, 1974, 47-53; Gh. Popilian, Oltenia 1, 1974, 75-82; D. Tudor, Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară 7-8, 1974-1975, 13-22; Tudor 1978, 301-307; O. Toropu, Drobeta 3, 1978, 62-68; Vlădescu 1983, 82-85, nr. 7; Vlădescu 1986, 30-34; Bogdan-Cătăniciu 1997, 62-64; Gudea 1997, 83-85, nr. 69; Gudea 2005, 492-493, nr. VII. B. 2; Dudău 2006, 63, nr. 5; 72-73, nr. 21-22; 134-135; Marcu 2009, 231-243, nr. 71; Tudor, Popilian, Gudea, Bondoc 2011.