Călimănești, fost Bivolari (Arutela)
Localizare: jud. Vâlcea (RAN: 167954.01; VL-I-s-A-09562)
Castrul avea o formă pătrată (60,40 m x 46,40/41,40 partial), având porta praetoria către Est, anume către drum.
Primele ştiri despre ruinele castrului datează din 1888, prilej cu care s-au descoperit ce două inscripţii. Ulterior amatorii de antichităţi au distrus o parte ruine. În anii 1891 şi 1892 P. Polonic a săpat în întregime termele şi parţial castrul (laturile de Est, de Nord si câteva sondaje în interior). Rapoartele de săpătură şi schiţele întocmite de Polonic s-au păstrat numai parțial în manuscrisul Tocilescu (Biblioteca Academiei R.S.R., vol. 5 133, p. 95-104 cf. Tudor 1942: 143). Între anii 1897–1902, castrul a fost parțial acoperit ca urmare a construirii căii ferate Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului, prilej cu care băile, partial afectate de cursul Oltului, au dispărut în întregime.
Săpăturile arheologice au fost realuate între anii 1967 – 1970, respectiv 1978. Acestea s-au concentrate în partea vestică a castrului, unde a fost dezafectată calea ferată construită în urmă cu șapte decenii în vederea mutării la o cotă superioară pentru a face loc amenajării barajului (Poenaru-Bordea, Gh., Vlădescu, C. M., 1979, Săpăturile de salvare de la castrul Arutela din 1978, MCA, 13, p. 235).
Castru de piatră avea colțurile rotunjite și dimensiunile de 60,80×60,80 m (?), porta praetoria pe latura de N; zid cu o grosime de 1,60 m lucrat în tehnica opus incertum; turnuri de colț de formă trapezoidală, ușor ieșite în exterior. Portae principales nu au fost prevăzute cu turnuri; în interior au fost identificate principalele drumuri; principia sunt parțial distruse; în praetentura a fost identificat un horreum, și o altă construcție dreptunghiulară, 20×9 m, a cărei funcționaliate nu a putut fi stabilită.
Două inscripții de construcție din anul 138 p. Chr. atestă Suri sagittarii (CIL III 13793 = IDR II 575; CIL III 13794 = IDR II 576). Pe un mic fragment de bronz a fost atestat un librarius cohortis I Hispanorum (CIL III 12602 = IDR II 582). De asemenea, a fost atestată o ștampilă a legiunii V Macedonica (IDR II 579).
Fortificația este restaurată, iar parte din clădirile păstrate pot fi vizitate. Porta praetoria este este reconstituită pe baza unor presupuneri ipotetice avanasate de colectivul de cercetare din deceniul opt al secolului trecut, fiind prima tentative de acest fel din România.
Rambleul căii ferate de la sf. sec XIX (se poate observa în vederile din această perioadă) trecea printre „Masa lui Traian” la Vest (azi inundată) și Vârful lui Teofil la Est. Această porțiune fusese inundată în momentul în care barajul Turnu a fost dat în folosință (1982). Noua cale ferată a fost mutată pe o terasă superioară, în funcțiune și astăzi.
Pe linia stâncii numită „Masa lui Traian” (care altădată făcea corp comun cu masivul muntos, rămasă izolată prin spargerea rocii pentru montarea căii ferate), pe prima creastă mai înaltă, de la vest spre est către vîrful muntelui Cozia, se află piscul lui Teofil, pe platoul căruia a funcțioat un turn de observație roman (Vlădescu 1986, 60). Drumul roman se vedea tăiat mai mult în stâncă la intrarea în defileu, trecând pe lângă “masa lui Traian” (Tocilescu 1896: 105)
O construcție importantă o reprezintă băile. Cea mai bună desciere a localizării bailor romane i se datorează lui Dumitru Tudor. Băile romane erau situate tot pe malul stâng al Oltului (între Cozia şi Piscul Turnului, la o mică depărtare de Masa lui Traian şi alături de drumul roman (Tudor 1942: 145).
După o altă vagă indicație a lui Tocilescu termele ar fi fost chiar în castru: (Tocilescu, Arch. epigr. Mitth., 1891, p. 13.). Pe un plan al lui Polonic, care corespunde planului băilor lui Tocilescu (11.2), topograful notase „Clădirea din mijlocul Cet. rom. de la Bivolari (Mân. Cozia) (13.3)”. Informația a fost preluată în Marele Dictionar Geografic al României …., și explicată de D. Tudor în prima ediție a cărții Oltenia romană (Tudor 1942: 145, nota 2). În mai multe publicații mai recente se perpetuează informații confuze privind amplasarea acestui edificiu. Observaţiile privitoare la terme au fost publicate integral şi adnotate.
Turnul (Arutelei) de pe Piscul lui Teofil
Localizare: jud. Vâlcea (RAN: 167954.01; VL-I-s-A-09562)
Turnul (Arutelei) de pe Piscul lui Teofil (pl. II) trebuie amintit într-o mențiune aparte. Este localizat la aproximativ 900-1000 m nord față de actualul castru Arutela, în dreptul stâncii numită „Masa lui Traian” (care altădată făcea corp comun cu masivul muntos, dar a rămas izolată prin spargerea rocii pentru montarea căii ferate), pe prima creastă mai înaltă, de la vest spre est către vârful muntelui Cozia. Pe “Piscul lui Teofil” a fost realizat un mic platoul pe care s-au descoperit fundațiile unui turn confirmat prin săpături arheologice. Forma este ușor atipică, reprezentând treisfert de cerc, cu partea dreaptă către Est (Vlădescu 1986, 61 fig. 52-53). În interior a fost identificată o substrucție din mortar, conținând fragmente de cărămizi. Fiind la o înălțime considerabilă, turnul putea asigura o vizibilitate deosebită, atât pe cursul defileului către Rădăcinești, anume cu Văratica (nr. 13) sau către alte turnuri de semnalizare din aval.
Parte a studiului:
Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, Vlad Călina, Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. 1., Cercetări Arheologice, Vol. 28.1, pag. 9-90, 2021, doi: https://doi.org/10.46535/ca.28.1.01
Bibliografie
Tocilescu 1896, 103-105; Tocilescu 1900, 135; Christescu 1937, 199; TIR L 35, 27; Tudor, D. 1942. Castra Daciae Inferioris IV: Castrul și băile romane de la Bivolari pe Olt. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 35 fasc. 113/114: 143-149; Tudor 1968, 371; Tudor, D. 1969. Le camp romain d’Arutela, in: J. Bibauw (éd.), Hommages à Marcel Renard. II. Histoire, histoire des religions, épigraphie. Latomus 102, Bruxelles: 579-585; Poenaru-Bordea, Gh., Vlădescu, C. M. 1969, Date noi în legătură cu castrul Arutela, Studii și Cercetări de Istorie Veche 20, 1: 101-111; Tudor, D., Poenaru-Bordea, Gh. și Vlădescu, C.M. 1969. Rezultatele primelor două campanii de săpături arheologice (1967 – 1968) în castrul roman din Poiana Bivolari, oraşul Călimăneşti, Arutela, I, II. Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară 2-3: 8-45; Tudor, D., Vlădescu, C. M., Poenaru Bordea, Gh. 1973. Arutela III-IV, Observaţii asupra campanii arheologice din 1969-1970, Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară 6, 19-26; Poenaru-Bordea, Gh., Vlădescu, C. M. 1974. Les fortifications romaines sur le ”Limes Alutanus” danss la zone du massif de Cozia, in: D. M. Pippidi (ed.), Actes du IX-e Congrès international d’études sur les frontières romaines, Mamaia, 6-13 septembre 1972, București : Editura Academiei Republicii Socialiste România; Köln; Wien: Böhlau Verlag: 247-261; Tudor 1978, 259-265, nr. 3, 313-315; Poenaru Bordea, Gh., Vlădescu, C. M și Stoica, O. 1979. Arutela V. Campania de săpături de salvare din 1978, Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară 12: 124-125; Poenaru-Bordea, Gh., Vlădescu, C. M. 1979, Săpăturile de salvare de la castrul Arutela din 1978, Materiale și Cercetări Arheologice 13: 235-236; Bogdan-Cătăniciu, I. 1981: 27-28; Vlădescu 1983, 92-101, nr. 14; Vlădescu 1986, 46-60; Gudea 1997, 91, nr. 78; Marcu 2009, 181-187, nr. 39.
Tudor, D., Vlădescu, C.M. și Poenaru-Bordea, Gh. 1973, 16; Tudor 1978, 264; Vlădescu 1986, 60.