Frontiera romană din Dacia Inferior: 13. Sânbotin

Fortificația este situat la Sud de localitatea actuală, în punctul Cetate, pe o terasă înaltă, în apropiere de vărsarea pârâului Trantul în Olt. Astăzi acoperit de construcții moderne, fiind vizibilă doar o parte din latura estică, zonă în care s-au făcut săpături de salvare (D. Tudor, H. Nubar, P. Purcărescu 1966; Cr. M. Vlădescu, Gh. Poenaru-Bordea 1983-1985). Săpăturile arheologice au evidenţiat două faze: castrul de pământ, presupus de epoca traianică, respectiv castrul de piatră. Dimensiuni laturii de Est nu au putut fi precizate, păstrându-se pe o lungime de 69,60 m. Zid de piatră, realizat în tehnica opus incertum avea o gosime de 1,50 m. Pe această latură au fost semnalate cu două şanţuri de apărare, respectiv turnuri de curtină, de formă patrulateră, ieşite uşor în afară. În interior s-au fost descoperit urme de la barăci de lemn. Pe baza observațiilor referitoare la arhitectura fortificaţiei şi la artefactele descoperite s-a presupus construirea castrului de piatră în epoca lui Hadrian. A fost descoperită ştampilă a cohortei I Hispanorum (AE 1995, 1305), care ar putea data din epoca lui Traian sau Hadrian.