Pons per Danuvium ductus.Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus și Sucidava

Cercetări Arheologice 29.2, 2022, 631-664
https://doi.org/10.46535/ca.29.2.11



Pons per Danuvium ductus.Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus și Sucidava

Pons per Danuvium ductus. New data for the bridge of Constantine I between Oescus and Sucidava

Authors: Ioan C. Opriș Alexandru Dan Ionescu Adrian Constantin Surleanu Andrei Eugen Stănișteanu Mihai Dragomir Cătălin George Simion Alexandru Ioan Cercel Vicențiu Speriatu Cătălin Dobrinescu Adrian Șerbănescu Vlad Călina

Keywords:

Constantin cel Mare; pod roman; Oescus-Sucidava; batimetrie; investigații geomagnetice

Constantine I; Roman bridge; Oescus-Sucidava; bathymetry; geomagnetic survey

Abstract:

Constantin cel Mare își inaugurează podul ridicat peste Dunăre dintre Oescus (Ghighen) și Sucidava (Celei) în iulie 328. Acesta este menționat pentru prima dată de Sextus Aurelius Victor, în Liber de Caesaribus, 41.18, iar apoi de cronografi târzii în secolele VII-IX p.Chr. (Chronicon Pascale, I, 526, 16-17 (P 284) și Theophanes Confessor în Chronographia, a. 5820 (328), p. 28, (19-20 De Boor). Importantul moment constructiv apare și în secolul al XI-lea în cronica compilată a călugărului bizantin Georgios Kedrenos, Synopsis historion (Istoria sinoptică sau Compendiu de istorii). Podul apare sugerat sau figurat explicit peste secole în Index Geographicus Celsissimi Principatus Wallachiae – Harta Țării Românești a Stolnicului Constantin Cantacuzino, la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar puțin timp după aceea în „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia” (1718, Veneția), scrisă de fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro. Numit de către locuitorii ambelor maluri ale Dunării “podul de aramă”, din convingerea potrivit căreia picioarele sale ar fi fost turnate din metal, podul îi era în vechime atribuit lui Traian. În credința populară, pe puntea sa ar fi trecut în cursul nopții, către Câmpia Romanaților, Domnul de Rouă, îndreptându-se spre curțile lui Ler Împărat de la cetatea Antina (Romula/Reșca).

Podul lui Constantin cel Mare reapare menționat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în lucrarea lui Felix Kanitz, pornind de la informațiile localnicilor, ori de la piloții Societății de navigație cu aburi pe Dunăre din Viena (Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft – DDSG). Unul dintre pilonii din piatră ai podului de pe șenalul navigabil, aproape de malul românesc, este amintit în iulie 1869 de Cezar Bolliac. Același pasionat gazetar și arheolog diletant va dezveli portalul de nord în 1873, după ce îl identificase și îi marcase poziția în plan, patru ani mai devreme. Acoperit rapid cu pământ și gunoaie scurse de pe coasta satului Celei, portalul va fi redezvelit și cercetat într-o campanie intensivă, de către Pamfil Polonic și Grigore Tocilescu, între 16 iunie – 15 august 1898. Celui din urmă îi datorăm publicarea rezultatelor, în 1902, întemeiate pe observațiile riguroase și desenele amănunțite ale inginerului topograf Pamfil Polonic. Abia în vara anului 1968, Dumitru Tudor va coordona săpături ale căror scop precis era redocumentarea portalului de nord și a pilonilor învecinați. Rezultatele acestor cercetări au fost relativ modeste, aducând, totuși, binevenite informații suplimentare. Ele s-au regăsit ulterior într-un articol al lui Octavian Toropu și în câteva studii monografice asupra sitului și a podurilor romane de la Dunărea de Jos, datorate în primul rând lui Dumitru Tudor.

Contribuția noastră face o trecere critică în revistă a tuturor datelor istorice și arheologice existente până acum pentru podul lui Constantin cel Mare de la Oescus-Sucidava. Ea introduce ca elemente de noutate absolută pentru literatura de specialitate rezultatele batimetriei realizate în 2017 prin albia Dunării și pe cele de geomagnetometrie (2022) din zona de luncă de pe malul stâng al fluviului, astăzi pășune comunală. Astfel, în cadrul proiectului FAST DANUBE, echipa de specialiști de la Marine Research a realizat măsurători batimetrice cu sonare multibeam, prilej cu care a identificat 27 posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus și Sucidava. Urmele pilelor se întind pe un traseu liniar pe 820 m, între ele distanța medie fiind de aproximativ 30 m. Investigații suplimentare de magnetometrie au fost realizate în toamna anului 2022, între portalul de nord, brațul aferent și gârla Bozahuzului sau a Banului, Celeiului. Rezultatul acestora a constat în identificarea altor 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian, pe o lungime de cca 210 m. Respectivele anomalii prezintă o aliniere riguroasă cu portalul de nord și pilele de zidărie puse în evidență de batimetria realizată prin albia Dunării, iar
distanța între ele este, iarăși, identică.

Constantine the Great inaugurated his bridge across the Danube between Oescus (Ghighen) and Sucidava (Celei) on July 5, 328. It was first mentioned by Sextus Aurelius Victor, in Liber de Caesaribus, 41.18, and then by late chronographers during the VII th – IX th centuries (Chronicon Pascale, I, 526, 16-17 (P 284) and Theophanes Confessor in Chronographia, a. 5820 (328), p. 28, (19-20 De Boor). The great constructive moment also appears during the 11th century in the chronicle compiled by the Byzantine monk Georgios Kedrenos, Synopsis historion (Synoptic History, also commonly rendered as A Concise History of the World). The bridge was subsequently suggested or explicitly rendered in the Index Geographicus Celsissimi Principatus Wallachiae – Map of Wallachia of vel Stolnic [High Steward] Constantin Cantacuzino by the end of the 17th century, and shortly after that in the „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia” (1718, Venice). The latter was written by Anton Maria Del Chiaro, who was Constantin Brâncoveanu`s, Prince of Wallachia (1688-1714), personal secretary. Called „the brass bridge” by the local people on both banks of the Danube, according to a popular belief that its legs would have been cast from metal, the bridge was in olden times attributed to Trajan. In local folklore, the ”Domnul de Rouă” (Lord of Dew) would have passed on its wooden platform during the night, toward the Romanați Plain, heading to the courts of Ler Împărat from the fortress of Antina (Romula/ Reșca).

The bridge of Constantine the Great is also mentioned in the second half of the 19th century in the monograph of Felix Kanitz, based upon information collected from the locals and from the pilots of the Vienna Danube Steam Navigation Society (Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft – the DDSG). One of the masonry pillars of the bridge on the fairway close to the Romanian shore was mentioned in July 1869 by passionate journalist and amateur archaeologist Cezar Bolliac; a mere four years later, his archaeological sleuthing culminated in the discovery of the bridge’s northern portal. Quickly covered with soil and waste discharged from the hillside of Celei village, the portal was reinvestigated by Pamfil Polonic and Grigore Tocilescu during a two-month campaign, between June 16 and August 15, 1898. We owe the 1902 publication of those results to the latter, based on the rigorous observations and detailed drawings of topographical engineer Pamfil Polonic. Only in the summer of 1968, Dumitru Tudor coordinated excavations whose precise purpose was to document again the northern portal and to check the neighboring southward pillar(s). The results of these investigations have been relatively modest, but still provide welcome additional information. They were later found in an article by Octavian Toropu and several monographic studies on the site and the Roman bridges on the Lower Danube, primarily due to Dumitru Tudor.

Our contribution makes a critical review of all historical and archaeological data pertinent to the bridge of Constantine the Great at Oescus-Sucidava. It introduces as elements of absolute novelty for specialized literature the results of the bathymetry carried out in 2017 through the Danube bed and those of the magnetometric survey (October 2022) in the floodplain on the left bank of the river, today a communal pasture. Thus, within the FAST DANUBE Project, the team of specialists from Marine Research carried out bathymetric measurements with multibeam sonar, on which occasion they identified 27 possible traces (pillars) of the Constantine I Bridge erected between Oescus and Sucidava. The traces of the piles stretch along a linear route for 820 m, while the average distance between them is around 30 m. Additional magnetometric investigations were carried out in the fall of 2022, between the northern portal, the ancient tributary and the mouth of Bozahuzului (from Tr. boğaz, mouth, narrow strait or entrance), also called Banului, or Celeiului backwater. Their result consisted in the identification of seven other anomalies (pillars) due to the Constantinian bridge, over a length of approx. 210 m. The respective anomalies show a rigorous alignment with the northern portal and the masonry piles highlighted by the bathymetry carried out through the Danube bed, and the distance between them is, again, identical.

Download: PDF

How to cite: Ioan Carol Opriș, Alexandru Dan Ionescu, Adrian Constantin Surleanu, Andrei Eugen Stănișteanu, Mihai Dragomir, Cătălin George Simion, Alexandru Ioan Cercel, Vicențiu Speriatu, Cătălin Dobrinescu, Adrian Șerbănescu, Vlad Călina, Pons per Danuvium ductus.Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus și Sucidava, Cercetări Arheologice, Vol. 29.2, pag. 631-664, 2022, doi: https://doi.org/10.46535/ca.29.2.11

Bibliography

  1. AÉ = L’Année Épigraphique. Revue des publications épigraphiques relatives à l’antiquité romaine (Paris, 1888-).
  2. CIL III = Mommsen, Th. Corpus Inscriptionum Latinarum. III. Inscriptiones Asiae provinciarum Europae Graecarum Illyrici Latinae, I-II (Berlin 1873); Hirschfeld, O., von Domaszewski, A., Corpus Inscriptionum Latinarum, III. Supplementum, I-II (Berlin 1902).
  3. FHDR II = Mihăescu, H., Ştefan, Gh., Hîncu, R., Iliescu, V., Popescu, V.C., Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoare privind Istoria României), vol. II, Ab anno CCC usque ad annum M/ De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei Române, București, 1970.
  4. IDR II = Florescu, Gr., Petolescu, C. C., Inscripțiile Daciei Romane. II. Oltenia și Muntenia, Editura Academiei Române, București, 1977.
  5. IGLR = Popescu, Emilian, Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII descoperite în România/ Inscriptiones intra fines Dacoromaniae repertae graecae et latinae anno CCLXXXIV recentiores, Editura Academiei Române, București, 1976.
  6. Sextus Aurelius Victor, Liber de Caesaribus/ Carte despre împărați, ed. bilingvă, trad. Mihaela Paraschiv, ed. îngrijită, studiu introductiv, note și comentarii, apendice și indice de Nelu Zugravu, Editura Universității din Iași, 2006.
  7. Pseudo-Aurelius Victor, Epitome de Caesaribus/ Epitomă despre împărați, trad. și considerații lingvistice de Mihaela Paraschiv, ed. îngrijită, studiu introductiv, note și comentarii, indice de Nelu Zugravu, Thesaurus Classicus I, Editura Universității din Iași, 2012
  8. Alföldi, A. 1926. Die Donaubrücke Konstantins des Großen und verwandte historische Darstellungen auf spätrömischen Münzen, Zeitschrift für Numismatik 36: 161-174.
  9. Amon, L. 2015. A hypothesis regarding the shape of the Southern Enclosure of Sucidava Fortress. Analele Universității din Craiova. Istorie 20, 1 (27): 5-13.
  10. Baldwin, B. 1978. The Caesares of Julian, Klio 60: 449-466.
  11. Barnea, I. și Iliescu, O. 1982. Constantin cel Mare. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
  12. Barnes, T.D. 1976. The Victories of Constantine. Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 20: 149-155.
  13. Bondoc, D. 2009. The Roman Rule to the North of the Lower Danube During the Late Roman and Early Byzantine Period. Bucharest: Mega Publishing House.
  14. Dorondel, Șt. și Șerban, St. 2019. Ecologia politică a îndiguirii: stat, comunități locale și transformarea socialist a Dunării de Jos, în: Timotin, A. (ed.) Dinamici sociale și transferuri culturale în sud-estul Europei (secolele al XVI-lea – al XIX-lea): 350-363. București: Editura Academiei Române.
  15. Dorondel, Șt. și Șerban, St. 2022. The Economy of a Leashed River: State, Experts, and Politics along the Lower Danube, 1900–1940, în: Dorondel, Șt., Șerban, St. (eds.), A New Ecological Order: Development and the Transformation of Nature in Eastern Europe, Series Intersections: Histories of Environment: 109-129. Pittsburgh PA: University of Pittsburgh Press.
  16. Dumitriu-Snagov, I. 1979. Țările Române în secolul al XIV-lea. Codex Latinus Parisinus. București: Cartea Românească.
  17. Dumitrescu, A.T. 1911a. Tradiții și mărturisiri documentare despre drumul roman de la Reșca la Celei. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 4: 107-110.
  18. Dumitrescu, A.T. 1911b. Ler împărat. Revista pentru istorie, archeologie și filologie 12, 1: 357-395.
  19. Dumitrescu, A.T. 1912. Ler împărat (continuare). Revista pentru istorie, archeologie și filologie 13, 1-2: 305-381.
  20. Erizzo, S. 1584. Discorso sopra le medaglie degli Antichi: con la dichiaratione delle monete consulari & delle medaglie degli imperadori romani (ed. IV). Vinegia: Appresso Gio Varisco & Paganino Paganini.
  21. Gherghe, P. și Amon, L. 2007. Noi date în legătură cu podul lui Constantin cel Mare de la Sucidava. Pontica 50: 359-369.
  22. Gherghe, P. și Amon, L. 2011. O amforă ștampilată, descoperită în cetatea romano-bizantină de la Sucidava (județul Olt). Analele Universității din Craiova, Seria Istorie 41, 1 (19): 23-26.
    Giurescu, C.C. 1943. Harta stolnicului Constantin Cantacuzino. O descriere a Munteniei la 1700. Revista Istorică Română 1: 1-28.
  23. Gudea, N. și Zahariade, M. 2016. Dacia Ripensis. Festungen an der Nordgrenze der Provinz und ihre Truppen. Amsterdam: Adolf M. Hakkert.
  24. Heather, P. 1988. The Goths. Oxford-Cambridge, MA: Blackwell Publishers.
  25. Ivanov, R. 2012. Roman cities in Bulgaria. I. Sofia: Prof. Marin Drinov Academic Publishing House.
  26. Ivanov, R. 1997. Das römische Verteidigungssystem an der unteren Donau zwischen Dorticum und Durostorum (Bulgarien) von Augustus bis Maurikios. Berichte der Römisch-Germanischen Kommission 78: 469–640.
  27. Kanitz, F. 1882. Donau-Bulgarien und der Balkan. Historisch-geographisch-ethnographische Reisestudien aus den Jahren 1860-1879, 1-2. Leipzig: Renger’sche Buchhandlung.
  28. Kienast, D., Eck, W. und Heil, M. 2017. Römische Kaisertabelle. Grundzüge einer römischen Kaiserchronologie, 6. Auflage. Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft.
  29. Lacombrade, Ch. 1862. Notes sur les ”Césars” de l’Empereur Julien. Pallas 11: 47-67.
    Marsigli, L.F. 1726. Danubius Pannonicus Mysicus, observationibus geographicis, astronomicis, hydrographicis, historicis, physicis perlustratus et in sex tomos digestus ab Aloysio Ferd. Com. Marsili, Socio Regiarum Societatum Parisiensis, Londinensis, I-II, Hagae Comitum et Amstelodami.
  30. Maurice, J. 1908-1912. Numismatique constantinienne. Iconographie et chronologie, description historique des émissions monétaires I-III, Paris: E. Leroux.
  31. Măndescu, D. 2019. Drumuri și trecători peste Carpați – primele reprezentări în cartografie. Miscellanea Historica et Archaeologica in honorem Professoris Ionel Cândea septuagenarii, edidit Costin Croitoru: 485-521. BucureștiBrăila: Editura Academiei Române/ Muzeul Brăilei Carol I – Brăila, Editura Istros.
  32. Oberländer-Târnoveanu, E. 2002. La răscruce de vremuri: tranziția de la antichitate la evul mediu timpuriu în zona Porților de Fier ale Dunării – un punct de vedere numismatic. Cercetări Numismatice 8: 121-172.
  33. Odobescu, Al. 1878. Relațiune despre localitățile semnalate prin anticuități în județiul Romanați. Analele Academiei Române 10, 2.
  34. Opriș, I.C. 2021. Milestones from Capidava and territorium Capidavense. Possibly also, on emperor Aurelian’s war against the Carpi, inter Carsium et Sucidavam. Journal of Ancient History and Archaeology 8.4: 62-88.
  35. Opriș, I. C. și Rațiu, Al. 2016. Roman customs station from Capidava. Statio for publicum portorii Illyrici in the 2nd century AD and a hypothetical model for interactions with Barbaricum in the 4th century AD, In: Bârcă, V.(ed.), Orbis Romanus and Barbaricum. The Barbarians around the Province of Dacia and their Relations with the Roman Empire = Series Patrimonium Archaeologicum Transylvanicum (Cociș, S., Ursuțiu, A. ser. eds.). ClujNapoca: Mega Publishing House: 89-109.
  36. Petolescu, C.C., 2010. Dacia. Un mileniu de istorie. București: Editura Academiei Române.
  37. Popilian, Gh. 1970. Un quartier artisanal à Romula, Dacia N.S. 20: 221-250.
  38. Rance, P. 2022. Tzetzes and the mechanographoi: The reception of Late Antique scientific texts in Byzantium: in Prodi, Enrico Emanuele (ed.), Τζετζικαì ἔρευναι (Proceedings of “Tzetzes”. An International Conference, Università Ca’ Foscari, Venice, 6-8 Sept. 2018): 427-481. Bologna: Pàtron Editore.
  39. Seeck, O. 1889. Die Zeitfolge der Gesetze Constantins (I-II), Zeitschrift der Savigny-Stiftung für Rechtsgeschichte. Romanistische Abteilung X: 1-44, 177-251.
  40. Škorpil, K. 1905. Nekotorye iz dorog vostočnoj Bolgarii. Materialy dlja bolgarskich drevnostej. Aboba — Pliska, IRAIK 10: 443–502. / Шкорпил, К., Некоторые из дорог восточной Болгарии. Материалы для болгарских древностей. Абоба – Плиска, ИРАИК 10: 443–502.
    Suski, R. 2019. Aurelius Victor in Ammianus Marcellinus’ Res Gestae (Amm. XXI 10, 6), in Turlej, Stanisław, Stachura, Michał, Kołoczek, Bartosz Jan, Izdebski, Adam (eds.), Byzantina et Slavica: studies in honour of Professor Maciej Salamon, Krakow, 383-393.
  41. Tătulea, C.M. 1994. Romula – Malva, București: Editura Museion.
  42. Tocilescu, G. 1879. Inschriften aus Rumänien, Archaeologisch-epigraphische Mittheilungen aus ÖsterreichUngarn (AEM) 3: 40-46.
  43. Tocilescu, Gr.G. 1902. Monumentele epigrafice și sculpturale ale Muzeului Național de Antichități din București, Partea I. Colecțiunea epigrafică a Museului până în anul 1881, București.
    Toropu, O. 1972. Noi contribuții privitoare la podul lui Constantin cel Mare de peste Dunăre, Analele Universității din Craiova, seria istorie-geografie-filologie 1: 20–31.
  44. Toropu, O. 1976. Romanitatea târzie și străromânii în Dacia traiană sud-carpatică, Craiova: Editura Scrisul Românesc.
  45. Toropu, O. 1988-1989. Inscripții tegulare de la Sucidava-Celei, Oltenia. Studii și comunicări 7–8: 35–42.
  46. Toropu, O. și Tătulea, C. M. Sucidava – Celei, Sport-Turism, Bucureşti.
  47. Tudor, D. 1934. Podul lui Constantin cel Mare de la Celei, Arhivele Olteniei 13 (71-74): 107–124.
  48. Tudor, D. 1935-1936. Sucidava I. Première campagne de fouilles et recherches archéologiques dans la forteresse romaine de Celei, département de Romanați. Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne 5-6: 387-422.
  49. Tudor, D. 1938. Miliarium de la Constantin cel Mare descoperit în Dacia, Arhivele Olteniei 17: 19–25.
  50. Tudor, D. 1940. Ein konstantinischer Meilenstein in Dazien. Serta Hoffilleriana, Zagreb: 241–247.
  51. Tudor, D. 1965. Sucidava. Une cité romaine et byzantine en Dacie, Coll. Latomus 80, Bruxelles.
  52. Tudor, D. 1966. Sucidava. București: Editura Meridiane.
  53. Tudor, D. 1968. Orașe, tîrguri și sate în Dacia romană, București: Ed. Științifică.
  54. Tudor, D. 1971. Podurile romane de la Dunărea de Jos, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România.
  55. Tudor, D. 1974. Sucidava, Craiova: Editura Scrisul Românesc.
  56. Tudor, D. 1978. Oltenia romană, ed. IV. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România.
  57. Tudor, D., Bujor, Ex. și Matrosenco A. 1961. Sucidava V. A noua (1956), a zecea (1957) şi a unsprezecea (1958) campanie de săpături arheologice la cetatea de la Celei (r. Corabia, reg. Craiova) / Sucidava V. Materiale și Cercetări Arheologice 7: 473-494.
  58. Țentea, O., Matei-Popescu, Fl. și Călina, Vl. 2021. Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice 28.1: 9-90, DOI: 10.46535/ca.28.1.01
  59. Vîlcu, A. și Nicolae, E. 2010. Monede bizantine descoperite la Sucidava, în: B. Ciupercă ed., Arheologia mileniului I p.Chr. Cercetări actuale privind istoria și arheologia migrațiilor: 285-321. București: Oscar Print.
  60. Wolfram, H. 1988. History of the Goths. Berkeley – Los Angeles – London: University of California Press.
  61. Zahariade, M. 2014-2015. The Dacia Ripensis section in Notitia Dignitatum (XLII). Thraco-Dacica 6-7 (29-30): 119-154.

Creative Commons Licence
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License