de pe frontierele romane din România
50 de castre de pe frontierele romane din România este un grupaj care reunește, cu ocazia aniversării de 50 de ani de activitate a MNIR, castre dispuse de-a lungul frontierei dunănere, între Durostorum și vărsarea fluviului în Marea Neagră, de-a lungul liniei alutane (între Hoghiz și confluența cu Dunărea), respectiv de pe teritoriul Munteniei, construite în timpul împăratului Traian.
Documentarea acestora a fost realizată în cadrul Programului Național Limes, care are ca obiectiv includerea fortificațiilor romane din România pe Lista patrimoniului Mondial UNESCO. Castrele selectate fac parte din sectorul sudic, coordonat de MNIR.
Prin această incursiune sperăm să arătăm că arheologia și cercetarea științifică, în general, sunt foarte valoroase și merită atenția și sprijinul tuturor!
Spațiul Dunării de Jos a intrat în atenția Imperiului Roman odată cu formarea provinciei Moesia la începutul domniei lui Tiberius. Pas cu pas, unitățile militare romane s-au deplasat spre est, înglobând întreaga frontieră a Dunării de Jos. Inițial punctele cele mai estice controlate direct s-au situat în zona viitoarei provincii Moesia superior și, odată cu transformarea regatului tracic al odrysilor în provincie romană în jurul anului 46 p. Chr., legiunile și trupele auxiliare au fost mutate spre est, mai întâi la Oescus și apoi la Novae.
Provincia Dacia inferior cuprindea teritoriul dintre râurile Jiu şi Olt, precum şi sud-estul Transilvaniei. În fruntea provinciei se afla un procurator, având în vedere faptul că în provincie staţionau doar trupe auxiliare. Graniţa provinciei a fost stabilită de-a lungul Oltului, unde au fost construite castre de mici dimensiuni pe timpul lui Hadrian şi Antoninus Pius.
Demersul nostru se dorește o trecere în revistă a stadiului cercetărilor frontierelor provinciei Dacia Inferior. Prezentăm aici castrele de pe cursul mijlociu și inferior al Oltului, denumit de Gr. Tocilescu limes alutanus.
Descoperirea castrelor din nord-vestul Munteniei a oferit prilejul unor cercetări semnificative asupra impactului armatelor romane într-un teritoriu recent cucerit. Întrucât aceste fortificații au fost părăsite după doar câțiva ani de funcționare, cercetarea lor oferă posibilitatea reconstituirii în detaliu a unei perioade istorice bine conturate, practic o secvență istorică.
În cursul unor cercetări recente au apărut informații arheologice noi, care au făcut oportună revenirea asupra unor discuții referitoare la fortificații romane cu caracter temporar din Muntenia, teritoriu aflat între provinciile Moesia Inferior și Dacia.